Austria, Bosnia și Herțegovina, Turcia – trei țări absolut diferite, într-o singură călătorie

Saluuuuut! Din start vreau să vă mulțumesc pentru că citiți articolele din aceast blog! Statistica de blog  arată că numărul de vizitatori și urmăritori crește după fiecare articol, aceast fapt bucură! Vă ador!

În acest articol vreau să vă povestesc despre ceea, cum împreună cu fiul meu, am plecat în cea mai lungă și neobișnuită călătorie de până acum. Am mers în Kiev, de unde am zburat în Viena, apoi Tuzla(ați auzit de așa oraș?))), Sarajevo, Istanbul, Odessa și ne-am întors la Chișinău. Totul a durat opt zile, am parcurs peste 4500 km, am vizitat 3 orașe noi, pentru noi, 5 aeroporturi noi și am întâlnit o mulțime de oameni interesanți. Articolul e lung, dar nu am vrut să-l împart în câteve, deoarece cred că se va pierde farmecul acestei călătorii!

De unde a început călătoria? În aprilie, la fel cu fiul am mers în Sicilia pe câteva zile, de unde am mers în Roma și apoi ne-am întors la București. La întoarcere, ruta Roma – București, operată de Ryanair a întârziat cu cinci ore. După ce am ajuns acasă, am depus o petiție pe site-ul companiei, privind recompensa pentru zborul întârziat. Peste șapte zile am primit de la ei 500 euro, adică câte 250 euro per pasager. Despre descrierea detaliată a cazului, cu sfaturi și recomandări, citiți la sfârșitul acestui articol. Bucuros de așa surpriză, am hotărât că acești bani, la fel vor merge pentru călătorii. Imediat cum i-am văzut pe card, m-am apucat a căuta oferte interesante de zboruri. Am găsit un zbor din Kiev spre Viena cu 10 euro, cu Ryanair, după care un zbor din Viena în Tuzla, cu Wizzair, oraș din Bosnia și Herțegovina. După ce am rezervat aceste zboruri, nu știam ce să fac mai departe. Am hotărât că din Tuzla, vom merge în capitala BIH, orașul Sarajevo. Am găsit niște bilete la autocar din Tuzla în Sarajevo, care puteau fi achitate online. După Sarajevo, a apărut problema cu întoarcerea acasă. Mă gândeam să ne întoarcem prin Serbia, apoi Timișoara și Chișinău. dar din cauza războiului din anii 90 dintre Bosnia și Serbia, nu prea sunt rute de transport direct. Am găsit zbor din Sarajevo spre Budapesta, dar nu mă excita tare, căci în Budapesta am fost anul trecut. Am continuat căutarea și am găsit zbor spre Istanbul, cu lowcosterul turc Pegasus, ceea ce părea mult mai interesant decât Budapesta. Am achitat acest zbor, am achitat chiria și totul părea să fie ok, dar trebuia să ne întoarcem spre Chișinău. AirMoldova, ca de obicei are prețuri cosmice la zboruri, de aceea am ales să ne întoarcem cu autocarul, ceea ce e mult mai ieftin. Am rămas la aceasta, până prin iulie, când am găsit niște bilete ieftine, adică mai ieftine decât la AirMoldova, sau Turkish, pe traseul Istanbul – Odessa, operat de compania ucraineană МАУ… De ce nu, e de două ori mai ieftin, dar și e o posibilitate de a mai sta la mare cu băiatul. Deci totul a fost planificat și părea perfect! Sincer, până la urmă așa și a fost, cu mici excepții: fusese anulate două chirii, una în Tuzla și alta în Sarajevo, dar imediat am găsit altele, plus la toate am primit și o recompensă de la airbnb.com.

Start!IMG_20190821_140941

A venit ziua plecării. Am luat autocarul de la Autogara de Nord, cel de la ora 21:30, Chișinău – Kiev, care la 6:30 dimineața, ne-a adus în Kiev. Am cutreierat jumătate de zi orașul, căci zborul era la orele 15. Apropo, Kievul e un oraș foarte ieftin pentru turiști, chiar fiind oraș mare și capitală. O mică remarcă despre care am mai scris! Dacă zburați din Kiev cu vreun low-coster, să știți că Ryanair zboară de pe Aeroportul internațional Boryspil, Terminal F, care se află la vreo oră distanță de centrul orașului, dacă mergeți cu autocarele AeroExpres, care circulă de la Gara Feroviară. Iar Wizzair zboară de pe Aeroportul Internațional Zhulyany, care e mult mai mic și se află chiar în oraș. Acolo ajungeți ușor cu o mulțime de maxi-taxi, sau chiar troleibuze.

Traseul nostru, aproximativ, deoarece majoritatea traseului l-am trecut cu avionul:0-02-05-b8bf8a503c7ea016f88af397c9426807859c62bb4dfc680db656d18388ac22df_ceb61d53

Viena, Austria
Kiev, plimbări, dejun, autocar, aeroport, zbor… am ajuns în aeroportul din Viena. Controlul l-am trecut destul de repede. Mai multe întrebări au avut cetățenii ucraineni, observ acest lucru de fiecare dată când zburăm din Ucraina, moldovenii, în caz că sunt, trec repede, ucrainenii mai greu.

Aeroportul din Viena e foarte mare, cel puțin e unul din cele mai mari aeroporturi, pe care le-am văzut până atunci. Din aeroport spre centrul orașului, dar mai exact gara Hauptbanhof, circulă mai multe tipuri de transport. Hai să le luăm pe rând:
1. Taxi – s-ar putea crede că e cel mai rapid, dar nu e chiar așa, din cauza ambuteiajelor, în schimb e cel mai scump, aproximativ 35 euro, ajunge în 20 – 30 min.
2. Autocarele Airport Lines – costul unei călătorii este de 8 euro, copii până la 6 ani, circulă gratuit, timp în drum – 30 – 35 min. Grafic 6:00 – 00:30.
3. Trenurile S7 – circulă până la prima stație de metrou, de unde ai nevoie să continui călătorie deja cu metroul, în caz că mergi în centru. Costul unei călătorii este de 3,80 euro, pentru toți.
4. Trenurile CAT(City Airport Train) – sunt cele mai confortabile și rapide. Biletele le poți procura online, pe site-ul companiei. Costul unei călătorii este de 12 euro, sau 19 euro, tur – retur. Copii până la 14 ani merg gratuit. Timpul în drum 16 min. Grafic 06.06 – 23:36.
Anume acest tren l-am ales, deoarece mi s-a părut cel mai convenabil, luând în calcul că băiatul meu avea la acel moment 10 ani și a mers gratuit.

Aeroportul din Viena. Indicatoarele spre trenurile CAT sunt de culoare verde:IMG_20190821_171203

Terminale pentru vânzarea biletelor  CAT, în caz că nu le-ați procurat online:IMG_20190822_055656

Platforma de unde pleacă toate trenurile, inclusiv CAT:IMG_20190821_171554

Exact cum e la nemți și austrieci, trenul a pornit minut în minut. De la gara Hauptbanhof am pornit-o pe jos spre centru. Am făcut un mic traseu pe google map, unde am indicat câteva destinații pe care planificam să le vizităm în cele câteva ore rămase. Era aproape de orele 18. Plimbarea de la gară până la Stephansplatz a durat vreo 30 min, dacă eram singur ajungeam în 15 – 20 min. Prima destinație a fost un local unde am dorit să mâncăm. M-am informat din timp despre localurile din Viena ți prețurile, deoarece Viena e pi…eț de scumpă! Mă scuzați pentru engleza mea) Am găsit un local recomandat de mulți călători, care are o modalitate de plată mai puțin obișnuită, achiți nu pentru felurile și cantitatea mâncării, dar pentru mărimea farfuriei. Localu e de tip selfservice și are trei tipuri de farfurii: cea mai mică costă 6 euro, medie 10 și cea mai mare ceva peste 20 euro. Nu contează ce cantitatea ai farfurie, achiți doar mărimea ei. Băuturile se achită aparte. Și aici am dat-o în bară, am încurcat prețurile, adică ceea ce-mi aminteam despre ele și am luat patru farfurii medii și deoarece nu eram foarte flămânzi, nu le-am încărcat cu vârf))) Am mai luat o bere mică, locală și un suc pentru băiat…când a venit cecul, am rămas puțin șocat, 46 euro, 46 Karl, pentru o cină, într-un bistro care la noi ar costa maxim 120 – 150 lei! Dar ce să faci((( Pentru acea seară în Vinea, în bugetul nostru erau prevăzuți doar 70 euro, de aceea ne-am stresat un pic. Localul se numește Rosenberger, se află chiar în centru și îl găsiți aici.

Cum arată cina de 46 euro)) Și aceata fără carne, nu consum, iar băiatul uneori doar…IMG_20190821_183203.jpgIMG_20190821_183455

Nu vă pot spune multe despre acest oraș, deoarece cele patru ore petrecute acolo, nu sunt suficiente pentru al descoperi. Hai să vă fac o mică excursie foto prin Viena, cu ajutorul pozelor pe care am reușit să le fac.

IMG_20190821_191037

Atmosferă:IMG_20190821_191751

Spre Stepansplatz:IMG_20190821_192152

Nu știu cum se numește, a fost totul fugitiv, dacă cunoașteți, scrieți în comentarii:IMG_20190821_192331IMG_20190821_192612_1

Domkirche St. Stephan:IMG_20190821_194628

Orașul de seară:IMG_20190821_204014

Puțin chill cu tortă tradițională Sacher, o înghețată pentru fiul meu și un vin pentru mine. Tot ce vedeți în poză, ne-a costat 17 euro…
IMG_20190821_200350.jpg

Iarbă)IMG_20190821_211824

Să vă povestesc despre hotelul în care am stat… Cu greu poate fi numit hotel, mai degrabă hostel, doar un pic altfel. Din start planificam să stăm toată noaptea în aeroport, deoarece zborul spre Tuzla, era la 8 dimineața. Dar până la urmă am găsit pe booking.com acest hotel de tip capsule, care era cel mai ieftin, din tot ce putea fi găsit în Viena, dar mi-a părut și destul de neobișnuit, știam că fiului meu îi va fi interesant să stea acolo. E situat la vreo 3 km de centru și ne-a costat 39 euro pentru o noapte. Dacă vă pare interesant, linkul îl găsiți aici.

IMG_20190821_212436

Așa arată locația. Chair dacă e mai mult hostel decât hotel, era foarte curat și nu avea recepție. Locatarii stau singuri:IMG_20190821_213617

Patul nostru. Totul era pregătit din timp, iar pe ușă erau scrise numele noastre.IMG_20190821_213630

Ne-am trezit mai dimineață, pentru a reuși la primul CAT spre aeroport. Am comandat UBER, de la hostel până la gara Hauptbanhof, care ne-a costat 7 euro, iar șoferul era un bărbat român de vreo 60 ani. Am discutat puțin cu el despre Viena și viața de acolo. La gară am reușit să luăm și câte o cafea cu noi, dintr-un local care se deschidea la 6 dimineața. Trenul ne-a dus înapoi la aeroport.
Am avut puțin timp pentru a ne plimba prin aeroport. Un mic lifehack, pentru călătorii bugetari: la ieșire de pe peronul trenurilor, este un supermarket, prețurile sunt exact ca în oraș, de aceea nu e nevoie să procurați ceva produse din timp, le luați în aeroport.

Supermarket al rețelei SPAR, unde găsiți cafea și mîncare gata pregătită, la prețuri adecvate:IMG_20190822_060453

Călătorul meu, gata pentru zborul spre Tuzla, Bosnia și Herțegovina!IMG_20190822_063410

Aceasta a fost Viena – oraș curat, dezvoltat, aranjat, măreț, dar foarte plictisitor. Mi s-a asociat cu un oraș pentru pensionari… Dar posibil nu am dreptate, căci am stat prea puțin acolo.

Prețuri. Viena e un oraș foarte scump. Multe despre prețurile de acolo, nu vă pot spune, căci am stat prea puțin timp.  Prețurile în supermarketuri sunt mai înalte ca ale noastre, cu vreo 10 – 15%.  Cafea espresso, de la 2,5 € în zonele neturistice și ajunge la 4 -8 € în zonele turistice. O sticlă de vin local, de la 7 €. Taxiul UBER de la hotel până în la gară, aproximativ 3 – 4 km, ne-a costat 7 €. Chiria unei camere în cel mai ieftin hotel/hostel, pe care la-m găsit – 39 euro, pentru o noapte.

Tuzla, Bosnia și Herțegovina
În mai puțin de o oră am fost în Tuzla, a fost cel mai scurt zbor din viața noastră. Distanța dintre Viena și Tuzla e de 600 km. Dacă sincer despre acest oraș nu cunoșteam nimic, ba chiar nu cunoșteam că există așa ceva, până nu am găsit zborul Viena – Tuzla. Orașul e situat la nordul Bosnie și Herțegovinei, cu o populație de 80 mii locuitori și e al treilea ca mărime oraș din țară. În afară de bătălia din Tuzla, care a făcut parte din războiul bosniac, de la mijlocul anilor 90 și lacurile saline de acolo, orașul nu e renumit probabil prin nimic, dar despre toate acestea, puțin mai târziu. Tuzla are un mic aeroport, chiar foarte mic, de pe care zboară doar Wizzair, cu câteva rute pe zi.

Pe ruta Viena – Tuzla, Wizzul cam și-a făcut de cap și a micșorat și mai mult distanța între scaune. Ok, eu având 182 cm, am încăput, dar cu greu…dar ce fac cei înalți?IMG_20190822_075032

Există o tradiție seculară în aviația civilă: imediat ce avionul aterizează și se oprește, trebuie să te scoli în picioare și să stai așa pâne se deschid ușile))) Dacă are cinevă vreo explicație, scrieți vă rog în comentarii!IMG_20190822_090449

Am aterizat, am trecut repejor controlul și go on spre oraș. Dar aici ne aștepta un mic pi..deț, nu există transport public spre oraș, care e situat la vreo 15 km de aeroport, mai exact aeroportul e situat la această distanță de oraș. Sunt doar taxiuri, care îți propun nște prețuri exagerate. Călătoria până în centrul orașului ne-a costat 15 euro. De fapt dacă mergi vreo câțiva km pe traseu spre oraș, poți prinde un autobuz nu știu care, dar am ales taxiul căci șoferul nu înțelegea engleza, doar sârba, sau germana, iar eu nu-l înțelegeam pe el și mi s-a părut că cere 15 mărci bosniace, care până la urmă s-au dovedit a fi 15 euro. În fine, asta e. Un mic lifehack: dacă ajungeți în acest aeroport, încercați să luați un taxi, împreună cu alți călători, fiindcă pentru Tuzla, 15 euro e foarte scump! Cu acești bani trăiești o zi acolo.

Am ajuns la locația unde eram cazați, locul ne-a plăcut imediat ce am coborât din taxi. E un questhouse cu două nivele, chiar în casa proprietarei. Camera ne-a costat 15 euro pentru o noapte. Un preț foarte bun, luând în considerație, condițiile, curățenia ideală, atmosfera și proprietarii. Link-ul pentru rezervare îl găsiți aici și se numește Chardak 27.
Dna, care era și proprietara nu vorbea engleza, dar limba gesturilor e pe înțelesul tuturor. Ne-am cazat repejor, am discutat puțin cu fiul doamnei, care vorbea bine engleza, am aflat ceva info despre oraș, un duș și am fugit în oraș.

Camera noastră, baia, coridorul și bucătăria. Baia e comună, pentru tot etajul, dar era foarte curată, plus erau puțini locatari:

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Curtea casei, vedere de la balconul camerei noastre și terasa. Cum vă pare?

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Nu vreau să vorbesc mult, de aceea hai să trecem la oraș. Ne-am așezat într-un local micuț, unde eu am servit un espresso cu ceva dulce, iar băiatul o ciocolată fierbinte. Ne-a costat vreo 3 – 4 euro, Tuzla e un oraș foarte ieftin. Am mers spre centrul vechi, care reprezintă câteva cartiere istorice, renovate, pe care le treci și le vezi, maxim într-o oră.

Mărcile bosniace. O marcă este egală cu aproximativ 0,5 euro, sau 10 MDL: IMG_20190822_100509

Centrul istoric, nimic deosebit:IMG_20190822_130812IMG_20190822_131022

Echipă de fotbal)IMG_20190822_131050IMG_20190822_131241

Moschee veche. Bosnia și Herțegovina, în majoritate e o țară musulmana, chiar dacă e situată în Europa:IMG_20190822_132015IMG_20190822_133538

Sculpturile nu știu cui:IMG_20190822_133657

Artă:IMG_20190822_133851

Streetart:IMG_20190822_134017

O simpă stradelă, care duce din centrul istoric spre piața agro-alimentară:IMG_20190822_134459

Urmele războiului bosniac, despre voi scrie puțin mai târziu:IMG_20190822_142419

După o oră de plimbări, am mers să luăm masa. Am găsit un local mai departe de zonele turistice și deoarece angajații de acolo nu prea vorbeau engleza, am avut iarăși surpriză. Băiatul și-a comandat repejor un burger și un suc, iar eu încercam să explic doamnei că nu mănânc carne, dar aș prefera ceva tradițional bosniac poate cu cașcaval sau brânză. Din toată discuția noastră de câteva minute, doamna a înțeles probabil doar cuvântul cheese, deoarece l-a repetat de câteva ori, apoi a plecat, ca până la urmă să-mi aducă o brânză sărată de a lor cu smântână))) Niciodată nu am iubit așa ceva, adică brânza cu smântână și iaca na! La urmă mi-a mai adus și ketchup) 

Na poftim)IMG_20190822_122936.jpg

Seara am mers spre cea mai renumită destinație a orașului, lacurile saline. Orașul e absolut provincial și în afara de centrul vechi care-l treci în maxim  20 min, nu ai ce vedea. Dar, în centrul orașului se afla niște lacuri sărate, care s-au format în locul unde mult timp în urmă a fost Marea Panonică, care a secat aproximativ 10 mil ani în urmă. Apa sărată a acestor trei lacuri are efecte terapeutice și curative. A fost amenajată o zonă pentru odihnă, cu toată infrastructura necesară. Costul biletului de intrare pentru maturi e de 10 BAM (100 MDL), iar pentru copii 5 BAM.

Administrația orașului, a avut grijă să amenajeze zona, construind trei lacuri și să facă bani pe aceasta. Locul este pupular nu doar printre turiști, dar și printre locuitorii orașului:IMG_20190822_162140

Apa e foarte sărată:IMG_20190822_180446

După câteva ore de scăldat și bronzat, fiul meu fiind un mare fan al apei, am mers iarăși în oraș. Am o tradiție: de fiecare dată când ajung într-un oraș nou, caut cel mai înalt punct, de unde fac câteva poze cu panorama orașului. În Tuzla acest loc s-a dovedit a fi cimitirul local, adică cel mai mare, fiindcă în oraș sunt multe cimitire. Ne-am ridicat sus, unde am găsit un cimitir imens, de fapt erau două, unul musulman li unul creștin, dar sunt situate alături unul de altul.

Panorama orașului, văzută de pe dealul cimitirilor:IMG_20190822_183543

O înghețată în drum spre casă:IMG_20190822_194557

Seara după tradiție am gustat un vin local, a fost un alb. Destul de bun, mai bine zis diferit de ale noastre, sau cele italiene și franceze. Aveam un balcon, unde ar fi fost o crimă să nu stai relaxat măcar o oră:IMG_20190822_204933

Acesta a fost orașul Tuzla, despre care eu personal nu am știut nimic, dar probabil nici voi nu prea ați știut. Noi moldovenii, nici despre Bosnia și Herțegovina nu prea cunoaștem doar câte ceva legate de războiul care a fost acolo. Bosnia și Herțegovina aș compara-o cu Mongolia, toți cunosc că așa stat există și mai mult nimic) A fost o glumă, căci e o țară frumoasă, interesantă și mult mai dezvoltată decât RM, cel puțin la capitolele turism, infrastructură și democrație!

Prețuri. Tuzla e un oraș provincial, liniștit și foarte ieftin. Prețurile sunt mai joase ca în RM. Prețurile în supermarketuri diferă de ale noastre cu vreo 10%, adică sunt mai joase. O masă pentru două persoane, cu apă, suc și vin local, începe de 5 – 8 €, în zonele neturistice. Cafea espresso, de la 0,5 € în zonele neturistice și ajunge la 1 € în zonele turistice. O sticlă de vin bun bosniac sau croat, de la 4 €. Taxiul de la aeroport până în centru, 15 €, foarte scump, dar nu există transport public. Chiria unei camere într-un apartament de pe booking.com, ne-a costat 15 € pentru o zi. O cameră într-un hotel de trei stele începe de la 20 euro.

Sarajevo, Bosnia și Herțegovina
Ne-am trezit pe la 3 dimineața, căci la 5 aveam deja autocarul spre Sarajevo, capitala țării. Bagajele erau pregătite decuseară, iar până la autogara din Tuzla aveam de mers pe jos, vreo 15 min. Am ales cea mai matinală rută, în primul rând pentru a nu pierde ziua, care poate fi folosită pentru plimbările prin oraș, dar și era un pic mai ieftină decât celelalte. De obicei alegem rutele de noapte, sunt convenabile din câteva motive: nu achiți o noapte de chirie; sunt mai ieftine; nu pierzi ziua. Dar aici distanța era doar de 120 km, de aceea rute de noapte nu erau. Biletele ne-au costat 10 euro per persoană. Le-am procurat de pe Euroline, iar link-ul îl găsiți aici.

Am primit o adevărată plăcere de la acel traseu, care în majoritate trecea prin munți. A fost puțină ceață, de aceea când ne ridicam la înălțime, jos se vedeau satele, mai bine zis acoperișurile caselor, rătăcite în ceață. Geamurile autocarului erau cam murdare, de aceea nu am reușit să fac poze. Am făcut doar un mic popas, într-un mic orășel situat pe traseu undeva în munți, am servit câte o cafea, la cafeneua de acolo și am plecat mai departe. 

Nimic deosebit, pur și simplu denumirea cafelei)))IMG_20190823_063646.jpg

Pe la orele 8 eram în Sarajevo. Când ne apropiam de oraș, mi-am amintit tot ce știam despre el, am citit vreodată, sau am privit la tv. Sarajevo e cel mai mare oraș al țării, cu o populație de aproximativ 350 mii locuitori, preponderent musulmani bosniaci. Mai sus am promis să scriu câte ceva despre război…

Despre războiul din Bosnia
Unul din motivele pentru care mi-a fost interesantă Bosnia și Herțegovina, a fost războiul de acolo din anii 92-95, cel mai sângeros conflict armat de pe teritoriul Europei, de după celui de-al doilea război mondial. Am vrut să văd cum s-a dezvoltat țara, care a trecut prin așa un calvar 😓

De după fațadele noilor clădiri, mall-urilor moderne, drumurilor bune, încă se mai văd urme de gloanțe și explozii. Localnicii mi-au zis că încă 5-7 ani în urmă la marginea Sarajevo, existau zone minate. 

Războiul Bosniac a durat mai mult de 3 ani și s-a soldat cu peste 100 mii morți, un milion de refugiați, orașe și sate distruse… Războiul a început odată cu destrămare Iugoslaviei, atunci când câteva republici și-au anunțat independența, printre care și Bosnia. Câteva regiuni cu populație sârbă nu au dorit ieșirea Bosniei din componenta Iugoslaviei. Pe de altă parte, alta regiune formată din croați, a dorit independență față de Bosnia și intrarea în componența Croației. A început un conflict armat pe teritoriul Bosniei, unde majoritatea populației era reprezentată de musulmani bosniaci. Părțile adverse erau susținute de către Serbia și Croația, că până la urmă croații și musulmanii bosniaci sa lupte împreună împotriva sârbilor. 

Capitala Bosniei Sarajevo a nimerit într-un asediu de peste 40 luni, de către sârbi, care au bombardat și au prădat orașul. 

Cea mai mare exterminare în masă a populației bosniaca, lângă orașul Srebrenica, unde au fost împușcați aproximativ 8000 de bărbați și tineri de origine bosniacă, violuri, torturi…ăsta a fost războiul Bosniac( 

Fațadele unor clădiri, încă mai amintesc de acel calvar:

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Tramvaiul Nr. 1 ne-a dus de la autogară, în centrul orașului, unde planificam să petrecem timpul rămas până la check-in. Am mers într-un mall în căutarea unui veceu și vreun local pentru a lua dejunul. Veceu am găsit, dar cafenelele erau încă închise. După ceva timp, consultând Tripadviser-ul am găsit o cafenea, care era deschisă și care avea dejunuri, la prețuri normale. Sarajevo s-a dovedit a fi mult mai scump ca Tuzla. Am observat aceasta imediat ce am luat meniul localului. Un dejun pentru doi, cu niște ouă prăjite, omletă cu legume și cașcaval, pâine, ceai, un espresso, desert, ne-a costat 15 euro. După, am luat iarăși tramvaiul pentru a ajunge la questhouse-ul care l-am rezervat de pe airbnb.com, la preț de 45 euro, pentru două nopți. Nu vă las link-ul, căci nu am rămas satisfăcuți de el, mai ales la capitolul curățenie. Cel mai mare plus – era situat în centrul istoric și nu am cheltuit bani pentru transportul public.

IMG_20190823_081807

Vedere de la balconul questhouse-lui nostru:IMG_20190823_132629

Ne-am lăsat bagajele, am făcut duș și ne-am pornit să cutreierăm orașul. Primul punct, a fost cel mai renumit punct turistic din oraș, Podul Latin

Podul Latin din Sarajevo. Locul unde pe 28 iunie 1914 naționalistul sârb Gavrilov Princip, l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, ceea ce a fost folosit ca „motiv” pentru inceperea Primului Război Mondial.

Podul Latin și râul Miljacka:IMG_20190823_134345

Sarajevo mai este numit micul Istanbul, sau Ierusalimul european, pentru diversitatea culturală, etnică și religioasă. Toată această zonă din Balcani, multe sute de ani, a fost sub controlul Imperiului Otoman, de aceea majoritatea populației ester musulmană, iar Bosnia și Herțegovina, are o legătură strânsă cu Turcia.

De la Podul Latin am luat-o spre principala piață a orașului, Bascarsija, care e situată în inima centrului istoric. Piața e doar un spațiu nu tare mare, înconjurat de o mulțime de clădiri istorice, moschee și câteva biserici creștine. Evident că aici sunt concentrate cele mai multe cafenele,  restaurante și evident sunt mult mai scumpe, căci sunt pentru turiști. Necătând la principiile noastre, de a nu mânca în locurile turistice, am găsit un local, unde am mâncat câte un kebab cu falafel, limonadă și proprietarul l-a servit pe băiat cu niște baklava, din partea casei.

Piața Bascarsija și fântâna, care reprezintă un obiect de cult, pentru musulmanii din Bosnia:IMG_20190823_143935

Stradelele înguste în apropierea pieței, cu o mulțime de magazine și cafenele:IMG_20190823_154847IMG_20190823_143402

La câteva sute de metri de piață:IMG_20190823_143039

Ne-am plimbat puțin și am hotărât să mergem spre casă, căci era o căldură insuportabilă.

Cel mai îndrăgit loc a lui Vlad:IMG_20190823_181627

Peisaj tipic balcanic. Deasupra clădirii, au mai construit câteva etaje. Nu vă amintește Chișinăul?IMG_20190823_192623

Seara am făcut o mică plimbare, pe malul de sud al râului Miljacka, care e mai puțin turistic și evident nu are arhitectura malului de nord. Am trecut pe la market, pentru niște produse și am plecat la culcare.

Orașul de seară, văzut de la balcon. Locul unde locuiam, era tare tusovocinîi, cum zic rușii,  cu o mulțime de discoteci, cluburi și baruri de noapte:
IMG_20190823_211432

A doua zi ne-am trezit odihniți și dispuși pentru a cutreiera orașul. Am căutat un local pentru a mânca. Chiar la câteva sute de metri de locul unde eram cazați, am găsit cafeneaua Klopa, nu e cel mai ieftin, dar are dejunuri foarte gustoase. Dejunul pentru doi, cu două porții de omletă cu cașcavaluri și legume, ceai și cafea, ne-a costat în jur de 13 euro. 

Cam așa arăta dejunul:IMG_20190824_094018

Biserică catolică pe una din străzile pietonale:IMG_20190824_100646

Atmosfera dimineței:IMG_20190824_100701

Vreo rudă a cerșetorilor profesioniști din centrul Chișinăului:IMG_20190824_100749

În căutarea cadourilor pentru scumpii noștri abonați de pe Telegram și Facebook:IMG_20190824_105720IMG_20190823_145104

Moschea Gazi Husrev-beg:IMG_20190823_151356IMG_20190823_153614IMG_20190823_154517

Cum și am mai zis, am o tradiție, în fiecare oraș nou găsesc cel mai înalt punct, pentru a savura panoram orașului. Sarajevo are câteva, dar cele mai recomandate și unde ajungi ușor pe jos, ridicând niște dealuri turbate sunt Yellow Bastion, și White Fortress, care sunt situate nu departe una de alta. În timpul războiului bosniac, multe din aceste înălțimi au fost folosite de sîrbi, pentru a bombarda orașul.

Cimitir musulman, în drum spre Yellow Bastion. Majoritatea au murit în timpul războiului bosniac:IMG_20190824_111904

Panorama care se deschide de la înălțimea Yellow Bastion:IMG_20190824_112900IMG_20190824_112926

Un ceai turcesc servit la terasa de acolo:IMG_20190824_115003PANO_20190824_113107

După Yellow Bastion, l-am convins pe Vlad, să mai facem un efort, până la White Fortress, deoarece era foarte cald și dealul ridicat până acolo l-a lăsat fără puteri.

Stradele balcanice:IMG_20190824_123225IMG_20190824_112149

Drumul spre cetatea White Fortress:IMG_20190824_122726

Peisaj balcanic:IMG_20190824_124055

Cu regret, însăși cetatea White Fortress era închisă pentru lucrările de renovare, de aceea ne-am mulțumit doar cu peisajele de alături.

Panorama împrijurimilor și marginii orașului, de lângă cetatea White Fortress:IMG_20190824_124857

Am ales alt drum pentru a ne întoarce:IMG_20190824_125916

Cel mai fidel fan, al Wagabond Travel:IMG_20190824_123320

Casă tradițională:IMG_20190824_130304

Parcă văzusem tot ce putea fi văzut pentru prima dată. Dacă sincer, rar când mergem pe la muzee, chiar dacă iubesc istoria, mi se par plictisitoare. Cele mai interesante muzee pe care le-am vizitat, au fost Muzeele din Londra, British Museum și Natural Historical Museum. În locul muzeelor, preferăm străzile orașului, arhitectura, Natura și Oamenii.
Am mers mai departe prin oraș, am intrat pe la o piață agro-alimentară, care era situată chiar nu departe de casa noastră. Am luat ceva fructe și niște patiserie tradițională. Începuse să plouă și am plecat acasă.

Ador tramvaiul! Rău că careva tâmpiți birocrați au hotărât că Chișinăul nu are nevoie de el(((IMG_20190824_154013

Ce poți face când afară plouă? Exact, să savurezi un vin local…IMG_20190824_163601

Sau să citești o carte…IMG_20190824_181520

Seara ne-am pregătit bagajele, căci a doua zi pe la orele 12 aveam zborul spre Istanbul. Ploaia ne-a făcut mai leneși și nu am ieșit la plimbare.

Câteva cadouri pentru abonații noștri:IMG_20190825_091543

Iarăși ne-am trezit dis de dimineața, cu toate că rucsacurile erau pregătite, doream să reușit să luăm dejunul, pentru a nu mânca în aeroport. Mai întâi am mers spre râu și Podul Latin, pentru a face tradiționala poză cu kulyokul moldovenesc.

#kulyokchallenge 2018-2019) Am să vă povestesc altă dată despre aceasta…IMG_20190825_122815

Pentru dejun am găsit întâmplător un local, care se deschide devreme, necătând că era duminica. Aveau brunch, care costa 10 BAM(5 EURO), pentru maturi și 5 BAM(2,5 EURO), pentru copii. Achiți această sumă și poți mânca cât dorești. O adevărată comoară pentru călătorii bugetari. Localul se numește Mrvica și îl găsiți aici.

Cafenea, patiserie și brunch:
IMG_20190825_090144

IMG_20190825_083534IMG_20190825_083700

Ne-am întors în questhouse, ne-am luat gențile și am pornit spre aeroport. Planificam să mergem cu transportul public, căci aveam suficient timp. Google Map ne-a arătat stația de unde putem lua autobuzul, dar nu a fost să fie. Aceasta e Bosnia, cum zic mulți călători, aici totul lucrează după legile sale. Am așteptat ceva tipm, dar nu a venit, după care am întrebat de cineva, care a zis că autobuzul circulă pe o stradă mai la deal. Am mers acolo, iar am așteptat și iarăși nimic. Am găsit informație pe google că acel autobuz cu care planificam să mergem, circulă o dată la oră, ceea ce nu era ok pentru noi, căci mai aveam 1,5 h până la zbor. Am oprit un taxi, care ne-a dus până la aeroport pentru o plară de 15 BAM(7,5 EURO).

Aeroportul din Sarajevo e foarte mic:IMG_20190825_103305

IMG_20190825_103811

În caz că călătoriți pe acestă rută, Sarajevo – Istanbul, fiți atenți că Pegasus nu acceptă bilete electronice și veți fi întorși de la control spre ghișeele de înregistrare, pentru a vă ridica biletul de hîrtie.

Călătorul meu! Gata pentru un nou zbor)IMG_20190825_120255

Deasupra Balcanilor:IMG_20190825_121839_1

Aterizăm în Istanbul:IMG_20190825_144402

Acesta a fost Sarajevo, capitala Bosniei și Herțegovinei, țara despre care cunoaștem foarte puține. Mai departe ne aștepta Istanbulul, Odessa și drumul spre casă.

Prețuri. Sarajevo, la capitolul prețuri e aproximativ ca Atena, sau majoritatea orașelor mari din Polonia. Chiar fiind capitală și cel mai mare oraș din țară, oricum e ieftin. Prețurile în supermarketuri sunt la fel ca ale noastre, iar la unele produse, în special locale, sau turcești, sunt mai joase. O masă pentru două persoane, cu apă, suc și vin local, începe de 10 – 13 €, în zonele neturistice și ajunge la 15 – 20 euro, în zonele turistice. Cafea espresso, de la 1 € în zonele neturistice și ajunge la 2,5 € în zonele turistice. O sticlă de vin bun bosniac sau croat, de la 5 €. Transportul public – 0,3 – 0,5 euro, pentru o călătorie. Chiria unei camere într-un questhouse, de pe airbnb.com, ne-a costat 45 € pentru două zile. O cameră într-un hotel de trei stele începe de la 25 euro.

Istanbul, Turcia
Peste 2,5 h eram în Istanbul. Am aterizat în Aeroportul Internațional Sabiha Goken, nu e aeroportul cel nou și mare, dar și acesta e destul de mare. Aici aterizează, lowcosterii și companiile mici. Distanța până în centrul orașului – 50 km. Până în centrul orașului, Piața Taksim circulă autobuzul Havabus. Biletele le puteți procura pe site-ul oficial, tot acolo puteți verifica și orarul. Prețul unei călătorii este de 18 lire(3-3,5 euro).

IMG_20190825_150144

Ne-am cazat chiar în centrul metropolei, în apropiere de piața Taksim. Pentru că nu aveam necesitate de un spațiu mare, am închiriat doar o cameră, într-un apartament cu trei odăi, la preț de 35 euro pentru 3 nopți. Link nu vă las, căci Istanbulul nu e scump și la așa preț, găsiți o mulțime de chirii.

Bucătăria comună, căci în apartament mai erau două familii:IMG_20190825_184958

Dormitorul:IMG_20190825_185001

Pentru Istanbul m-am pregătit mai bine decât pentru Viena, sau Sarajevo. Am citi o mulțime de materialșți am privit filmulețele a zeci de blog-eri. Din timp mi-am pregătit o listă cu locurile care le vom vizita, unde vom mânca și multe altele. M-am pregătit nu doar pentru a face economie de timp, dar și pentru fiul meu, care mereu mă întreabă despre locurile pe care le vizităm.

Mâncarea. Dacă sunteți în regiunea pieței Taksim, găsiți mii de cafenele și restaurante, dar 99 % din ele sunt pentru turiști, respectiv și prețurile sunt umflate. Dar și aici puteți găsi ceva bun, la prețuri adecvate. Vă recomand acest local, care se numește Balkan Lokantasi, iar link-ul îl găsiți aici. O masă pentru două persoane, cu sucuri și deserturi, ne-a costat 30 lire(4,5-5 euro). Au multă mâncare tradițională turcească, dar și multă europeană.

Cam așa arată:IMG_20190825_164622

În prima zi de Istanbul, nu am văzut multe, căci era deja seară, plus zborul și eram cam obosiți. Seara ne-am plimbat puțin prin piața Taksim, am mâncat câte o înghețată, la prețuri cosmice, de la vânzătorii de înghețată care fac show-uri, probabil îi cunoașteți) Dar până la urmă, băiatului i-a plăcut, de aceea nu-mi pare rău pentru cele 45 lire achitate pentru două porții de înghețată!

Una din străzile ce duc spre piața Taksim, văzută ziua:IMG_20190825_172712

Aceași stradă, văzută seara:IMG_20190825_205905

Pentru a doua zi am avut un program full, cu vizitarea a multor locuri, monumente, muzee și neapărat marea. Căci Vlad mi-a făcut o gaură în cap, cu marea lui. Copii la varsta fiului meu, 10-11 ani, sunt ființe specifice, pentru el Turcia a fost a zecea țară vizitată, de aceea nu-l prea uimești cu clădiri istorice și alte atracții turistice. Dar am o șmecherie) Aflu ce ar dori să vadă, spre exemplu în Istanbul a fost moscheea Albastră, căci o cunoștea după careva filme și marea, el nu schimbă apa pe nimic. Care e șmecheria? Îi zic că pentru a ajunge într-un anumit loc, pe care el ar dori să-l vadă, e nevoie să parcurgem un anumit traseu, adică fac traseul în așa mod, ca locul lui preferat să fie printre ultimile…toți rămân fericiți! Copilul vede până la urmă locul său, iar până la aceasta trecem prin mai multe locații, care vrând-nevrând se vor întipari în memoria lui.

Probabil Istanbulul e capitala pisicilor:IMG_20190825_192915

Ziua am început-o devreme și imediat am mers să luăm dejunul. Fiind în Istanbul, ar fi o crimă să nu guști un dejun turcesc. Pentru aceasta din timp am selectat câteva localuri, unde servesc aceste delicii, la prețuri adecvate. Unul din ele se afla la câteva sute de metri de casa noastră. Am mers acolo. Era dimineața, fără multă lume….ador orașele la o oră matinală, când urba abia se trezește, proprietarii cafenelelor abia își deschid localurile, își aranjează mesele și terasele….ohhhhh, mă excită așa ceva!  Deci, vă recomand acest local, Van Kahvalti Evi și ink-ul îl luați de aici. Sorry, dar nu-mi amintesc cât am achitat pentru dejun, cel puțin știu că era un preț foarte OK!                

Dejun turcesc:IMG_20190826_140557.jpg

Mergem să descoperim orașul! Am luat tramvaiul și am plecat spre sectorul Sultanhamet, unde se află Grand Bazaar, un loc de cult pentru toți cei care vizitează Istanbulul și multe alte locuri turistice. Am căscat puțin gura pe acolo, evident că locul e extrem de turist și practic nimic autentic nu mai este. Am procurat câteva suvenire și am servit un ceai turcesc și o cafea cu baklva. Evident ca în orice loc turistic prețurile sunt exagerate și nu v-aș recomanda să o faceți. Același ceai și cafea pe care noi le-am servit acolo, în alt loc ar costa de trei ori mai ieftin, iar noi am achitat 48 lire(8 euro).
După Grand Bazaar a urmat Moscheea Albastră.

Străzile Grand Bazaar-ului:IMG_20190826_093039IMG_20190826_093223IMG_20190826_094532

Atmosfera Estului:IMG_20190826_094547

Ceai și cafea la prețuri cosmice. Dar e ok, nu în toată ziua mergi cu copilul în Istanbul!IMG_20190826_095833

Care pereche vă place mai mult?))) Eu mi-am cumpărat una roșie)))IMG_20190826_103458

Porumbul în Istanbul e foarte gustor și ieftin:IMG_20190826_103800

Repejor, până Alah nu vede))IMG_20190826_104458

Un izvor care simbolizează ceva pentru turci! Dacă cunoașteți, scrieți în comentarii vă rog!IMG_20190826_105206

Moscheea Albastră din Istanbul sau Moscheea Imperială a sultanului Ahmed este cea mai cunoscută moschee din Istanbul și moscheea națională a Turciei, fiind unul dintre simbolurile acestei țări.(Wikipedia)IMG_20190826_105617IMG_20190826_105638

Construcția uimește, mai ales interiorul!IMG_20190826_110759

Micul meu exploratot)IMG_20190826_110901

Un mic FuckUp, pe care nu pre l-am înțeles… La intrare în moschee e nevoie să de descalți, iar încălțămintea o pui într-o pungă de plastic. Evident că în interior, mai ales de la covorul așternut jos, miroase a ciorapi, plus la toate pe zi se utilizează zeci de mii de pungi din plastic….ei ok, ei zic că după, ele sunt reciclate….dar cine știe…IMG_20190826_110940

Apropo, moscheea, se află la reconstrucție:IMG_20190826_111146

Coș pentru pungile care merg la reciclare:IMG_20190826_111738IMG_20190826_111950

Aveam o listă mare de locuri pentru a lua masa, evident toate le-am ales pentru prețurile lor pământești, puțini turiști, recomandările celor care deja le-au vizitat. Pe prim plan era un local nu departe de Moscheea Albastră, unde servesc o supă de linte extraordinară. Când am ajuns acolo, era încă închis, căci era ora 12, iar localul se deschidea abia la 13. Ne-am plimbat puțin până la Bosfor, așteptând deschiderea. 

Vânzător de covrigi dulci:IMG_20190826_122124

Peste o oră am revenit și am comandat ceea ce ei gătesc cel mai bine, după părerea celor care i-au vizitat. Eu mi-am comandat un pește copt cu legume, cu toate că sunt vegetarian, uneori mai mănânc câte un pește, fiind undeva în țările care au mare și pește. Se întâmplă foarte, foarte rar. Iar Vlad a mâncat pită turcească cu cașcaval. Localul  se numește Ceșme Restaurant și îl găsiți aici. Și chiar vă recomand!

IMG_20190826_125125

Supa de linte la ei e chiar extraordinară!IMG_20190826_135551

Toată masa ne-a costat în jur de 36 lire(6 euro)IMG_20190826_130021

I-am promis băiatului că vom merge la mare și deja aveam o gaură în cap, la fiecare 10 minute eram întrebat, când mergem la mare)) Ne-am plimbat puțin, adică am mers pe jos până la stația de tren Marmaray, de unde am luat trenul spre o plajă a Mării Marmară. Am ajuns în maxim 30 min. Apoi am mai mers pe jos, până la plajă vreo 15 min. Am rămas la o margine de plajă, care ne-a părut cea mai curată, dar și situată mai aproape de transportul public. M-a uimit, că atât plaja, cât și apa erau foarte curate, necătând la mulțime de oameni care se odihneau acolo. 

Cam așa arată acea plajă. Cu infrastructura o duc cam pros, dar dacă vii pentru puțin timp, cred că e ok!IMG_20190826_152755.jpg

IMG_20190826_133344

Tramvai! Il ador!IMG_20190826_135436

Ne-am scăldat și bronzat câteva ore după care am luat autocarul spre centru. Căldura nu ne permitea să stăm mai mult timp. Am hotărât să mergem direct acasă, iar sear poate ieșim la o plimbare.

Strada pe care am locuit:IMG_20190826_182310

Pisici. În Istanbul le întâlnești peste tot:IMG_20190826_194322

Seara am avut puteri să mergem doar până la supermarket și să mâncăm niște dulciuri.

Calorii, care apoi le voi arde la sală timp de câteva săptămâni:IMG_20190826_201256

Dulciuri turcești:IMG_20190826_202553

Dragoste:IMG_20190826_202602

Seara noastră)IMG_20190826_211946

Ultima zi era planificată pentru partea asiatică a orașului. Zborul era tocmai noaptea, de aceea am avut suficient timp. Cineva mi-a dat o recomandare referitor la un local, unde poți lua micul dejun, cu priveliște spre Bosfor, la prețuri adecvate. Pentru acesta era nevoie să luăm autobuzul și să mergem tocmai în alt capăt al orașului, în sectorul Bebec, lângă podul Fatih Sultan. Dar s-a meritat, localul e situat chiar pe malul Bosforului și mâncarea era gustoasă. Prețurile medii, dejunul pentru doi ne-a costat 35 lire(5 euro). deci, dacă doriți un dejun într-o atmosferă liniștită, cu priveliște și fără turiști, mergeți aici, Sade Kahve.

Terasa:IMG_20190827_083609

Vedere spre Bosfor:IMG_20190827_083643

Îl găsiți ușor, e chiar alături de stația de autobuze:IMG_20190827_092138

Înapoi am mers pe jos, aproximativ 10 km, până la stația de feribot-uri, pentru a trece în partea asiatică. În acești zece km, am văzut multe lucruri interesante și mai puțini turiști.

Podul Fatih Sultan:IMG_20190827_082420

Malul Bosforului. Amenajarea e de nota 7((IMG_20190827_082846

Cetatea-muzeu Rumeli Hisari:IMG_20190827_092326IMG_20190827_092656

Tanc petrolier, trecând din Marea Mediterană, spre Marea Neagră:IMG_20190827_092550

Publicitatea unui magazin de flori:IMG_20190827_094331

Casă de lemn și monumentul cuiva:IMG_20190827_100413

Priviți ce minune:IMG_20190827_101046

Podul Martirilor din 15 Iulie, deasemenea denumit Primul Pod peste Bosfor. Nu știu dacă are și trecere pentru pietoni, cel puțin noi nu am găsit. Dacă cunoașteți scrieți în comentarii!IMG_20190827_104054IMG_20190827_104443

Încă o minune! Poartă din metal:IMG_20190827_105337

Feribotul ne-a trecut în partea asiatică. Pentru a achita călătoria, puteți folosi același card unic pentru toate tipurile de transport din Istanbul, Istanbul Kart. Însăși cardul costă 5 lire și îl găsiți la orice terminal pentru procurarea tichetelor. Tot acolo supliniți și contul cardului.

O stradelă într-o zonă neturistică:IMG_20190827_183412

Feribotul peste Bosfor:IMG_20190827_110803

Între Europa și Asia. Apropo, Istanbulul e unicul oraș din lume, situat pe două continente…IMG_20190827_110830

Malul asiatic:IMG_20190827_111021_1

Ne-am plimbat puțin prin cartierele din apropierea malului, căci nu prea avem nici chef nici puteri de a merge în cartierele mai îndepărtate… Cu toate că merită și partea asiatică e total diferită de cea europeană., dar Istanbulul e prea mare, pentru al cunoaște într-o singură călătorie. Neapărat vom mai merge o dată acolo!

Coffee Break:IMG_20190827_115020

Cartierele Istanbulului asiatic:IMG_20190827_123356

Am găsit un local, restaurant interesant. Dacă sunteți amatori ai bucătăriei turcești, vizitați-l! Localu se numește Kanaat Lakantasi și îl găsiți aiciSe zice că e un local cu tradiții și există încă de pe timpurile Imperiului Otoman.

Așa arată la exterior:IMG_20190827_124633

Deserturi:IMG_20190827_124656

Interiorul. E popular și printre locuitorii orașului, nu doar printre turiști.IMG_20190827_124734IMG_20190827_124802

Spațiu public, amenajat pe malul Bosforului:IMG_20190827_125133_1

Vedere spre partea europeană:IMG_20190827_125341

Un mare plus al Istanbulului, este tramvaiul, pe care ei nu doar l-au păstrat, dar și l-au dezvoltat și extins:IMG_20190827_135334

Labirintele Istanbulului neturistic:IMG_20190827_140347

După masă am mers spre casă ca să ne facem bagajele. Am aranjat camera, am făcut puțin curat…mereu facem așa, chiar dacă în prețul pentru chirie este inclus taxa pentru curățenie. Ne place să lăsăm impresii plăcute, mai ales dacă și proprietarii sunt de treabă.
Aveam zborul din noul aeroport al Istanbulului, recent deschis. Eram curios să-l văd, căci citisem multe despre el. Din centru, piața Taksim până la Aeroportul Nou circulă aceleași autocare ale companiei Havabus, doar că denumire autocarului e Havaeast.
Drumul de la apartament până la stația autobuzelor a durat 20 min. Cash nu acceptă, doar Istanbul Kart, care poate fi suplinit chiar alături de stație, sau card bancar, cu care achiți la șofer. Costul unei călătorii, e la fel – 18 lire.

Imediat ce ajungi, rămâi uimit, cât de mare e acestă construcție!IMG_20190827_200402

La moment Noul Aeroport, are o capacitate de 2000 avioane pe zi, cele care decolează și aterizează:IMG_20190827_193452IMG_20190827_195212

Navigarea prin aeroport e foarte simplă și înțeleasă:IMG_20190827_193735_1

Food-court. Prețurile evident sunt destul de înalte. Dar afară, găsiți o gheretă, unde se vinde cafea destul de bună, la prețuri ca în oraș.IMG_20190827_195155IMG_20190827_215355

Design modern:IMG_20190827_214949

Turiști:IMG_20190827_214852

Spațiu de joacă pentru copii:IMG_20190827_215515

Spre gate-ul nostru.Ca să înțelegeți cât de mare e, închipuiți-vă că din sala principală a aeroportului, până la porțile nostre, situate în capătul unei aripi, am mers aproximativ 18 min!IMG_20190827_215638

Tradiționalul #kulyokchallengeIMG_20190827_224840

Straniu, dar avionul nostru spre Odessa, a decolat la timp, ceea ce rar se întâmplă la compania ucraineană МАУ. În aproximativ o oră am aterizat pe Aeroportul Internațional Odessa.

Tradiționalul ritual de ridicare în picioare imediat ce avionul aterizează….ah da, urmează după tradiționalele aplauze))IMG_20190828_002958

Prețuri. Istanbulul e foarte diferit. Prețurile sunt mai joase ca în RM, dacă locuiești acolo și nu ești turist. În supermarketuri prețurile la fel sunt mai joase ca ale noastre și predomină produsele locale. O masă pentru două persoane, cu apă, suc și bere locală, începe de 3 – 4 €, în zonele neturistice și poate ajunge la 15 – 18 €, sau chiar 25 – 30 €, în zonele turistice. Cafea turcească, de la 0,8 € în zonele neturistice și 2 – 3 € în zonele turistice. O sticlă de bere locală – 0,7 – 1 €. Autocarul de la orice aeroport până în centru – 6 €. Transportul public depinde de timp și cantitatea escalelor, începe de la 0,3 € și ajunge până la 0,8 €. Chiria unei camere într-un apartament de pe airbnb.com, ne-a costat 35 € pentru trei nopți. O cameră într-un hotel de trei stele începe de la 20 euro. Un apartament tip studio, în apropierea centrului, începe de la 20 – 25 €.

Odessa, Ucraina
Așteptam să văd un aeroport sovietic, dar am fost uimit de terminalul nou. Am comandat UBER, care ne-a dus până la hostelul nostru. Costul unei călătorii cu UBER, de la aeroport, până în centru – 80 hrivne(2,8 euro).
Dar cu hostelul s-a primit un fuckup. Era aproape ora unu noaptea, eram cu copil și nu puteam găsi adresa lui. Google Map, ne ducea permanent spre altă adresă. Am încercat să-i sun, reacție zero, căci numărul era deconectat de către operator. Le-am trimis și un mail cu o zi înaintea sosirii, în care am indicat ora la care vom ajunge, la fel nici un răspuns. Bine că nu era achitat în avans, dar trebuia achitat proprietarului. În fine, am scris o recenzie către booking, ca să ia măsuri! Până la urmă, am deschis booking-ul și am găsit alt hostel, chiar alături. Odessa nu duce lipsă de asemenea localuri. Majoritatea sun situate în centru, sunt curate și au un preț jos. Camera lux, adică doar pentru doi, ne-a costat 17 euro pentru o noapte. Pe booking.com îl găsiți sub denumirea de Greek Hostel.

Camera în care am dormit:IMG_20190828_015044

Zona unde e situată recepția:IMG_20190828_093650

Dimineața am mers să ne luăm micul dejun, într-un local în care merg mereu, când sunt în Odessa. E situat la 5 min de Opera din Odessa. Localul îl găsiți aici. Mâncare gustoasă, prețuri accesibile, curat și nu miroase. Perfect pentru turiștii bugetari.

Dejun. Am achitat 230 hrivne(8 euro) pentru tot:0-02-04-0434458b0672950c92ac559056c7848436dfa91cfe2f6c7ca359fe7c880a31e0_bf6e5d83

Ceai de catină:IMG_20190828_085733

Nu cred că merită să vorbesc mult despre Odessa, majoritatea au vizitat orașul și îl cunosc. Vă fac doar o mică foto-excursie, prin acest oraș cu o atmosferă specială.
După dejun am șters-o repejor până la gara feroviară, pentru a întâlni familia, care venea cu trenul de la Chișinău. Ne-am înțeles să ne întâlnim în Odessa.

Unul din preferatele noastre localuri, pe care îl vizităm fiind în Ucraina. Lvivska Maysternya Shokoladu. O rețea mare de cafenele cu o cafea extraordinară și ciocolată handmade. Adresele localurilor le găsiți aici:IMG_20190828_100009IMG_20190828_100440

Opera din Odessa. E considerată una din cele mai frumoase din lume:IMG_20190828_124834IMG_20190828_125102

 Strada Primorskaya:IMG_20190828_125211

Detalii:IMG_20190828_125425

Prieteni:IMG_20190828_125747

Scările Potemkin, vedere spre Gara Marină și Marea Naagră. Scările recent au fost renovate:IMG_20190828_125906

Monumentul Ecaterinei. IMG_20190828_125918

Tinctură, sidr și lemonadă pentru copii:IMG_20190828_130920

Belii Naliv, localul unde se vând tincturi. 100 ml costă 29 hrivne(1 euro)IMG_20190828_131325

În apropiere de Deribasovskaya:IMG_20190828_132801

M-am străduit să nu scriu mult, dar să redau călătoria prin poze, însă oricum s-a primit un articol foarte lung. Dacă ați ajuns până aici, vă zic un MARE MULȚUMESC!
Călătoria a fost într-adevăr interesantă, mai ales că toate țările au fost diferite una de alta, ca cultură. Am vizitat Balcanii, ceea ce demult îmi doream…am fost încă opt zile alături de fiul meu, cu care am comunicat mult și am discutat despre cele văzute!

Vă doresc călătorii interesante pline de aventuri! Și cel mai important, nu vă temeți să călătoriți de sine stătător, emoțiile primite neapărat vor alunga frica!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s