Am așteptat această călătorie cu o dorință nebună, practic sălbatică! După aproape un an și jumătate de stat în țară, a apărut un gol și o poftă, care trebuiau urgent satisfăcute. Mi-a fost dor de multe lucruri, care până la pandemie păreau a fi banale: rezervări de zboruri și chirii; zboruri; controale în aeroport; cafeaua ceea nu chiar bună la un preț exagerat pe care o serveam în aeroporturi; aterizări; orașe noi; oameni noi…
După o pauză atât de îndelungată, prima călătorie nu putea fi alta decât în Georgia. În luna mai deja am început a căuta zboruri. De data aceasta zburam cu fiul meu și acest fapt adăuga călătoriei un farmec special. Cu cel mai drag om, în cea mai iubită țară!
Ca de obicei am zburat din Ucraina, deoarece pentru mine această cale e cea mai comodă și accesibilă. Am găsit zboruri pentru luna iulie, din Odessa spre Tbilisi, cu întoarcere din Batumi, tot spre Odessa. Prețul era cât de cât ok, luând în calcul faptul că Georgia tocmai și-a deschis hotarele pentru toți turiștii, și prețurile la zboruri au crescut imediat.
Cu câteva săptămâni înainte de plecare, Skyup – compania care opera zborul, ne-a anunțat despre anularea zborului Odessa – Tbilisi. Am avut de ales între a schimba data zborului, ceea ce nu era deloc comod, deoarece tot traseul deja era planificat și schimbarea zborului din Odessa, către Kyiv. Am ales a doua.
Ne-am pregătit bagajele, toate hârtiile necesare pentru a satisface fetishurile birocraților, care au primit frâu liber în această pandemie și pe 27 iulie am luat autobuzul spre Kyiv. Am plecat cu o zi înainte, pentru a ne plimba prin Kyiv și a ne vedea cu câțiva prieteni. După restricțiile legate de pandemie, orice ieșire din țară a devenit o sărbătoare, chiar și spre Kyiv, sau Odessa, unde am fost de zeci de ori.
Informație utilă și importantă! Înainte de plecare nu uitați să procurați asigurare medicală! Acest lucru va reduce la minim neplăcerile și cheltuielile suplimentare, în cazul unei adresări la medic, iar în epoca COVID-ului e și mai important! Eu spre exemplu mereu îmi iau asigurare, indiferent unde și pe ce perioadă merg. Cel mai des o iau online de pe rapidasig.md. Nu e publicitate, e doar o recomandare. După ce polița vă vine pe e-mail, nu uitați să o activați!
Cheltuieli generale (două persoane):
Zbor Kyiv – Tbilisi – 166 EURO
Bagaj Kyiv – Tbilisi, achitat separat – 26 EURO
Zbor Batumi – Odessa – 128 EURO
Bagaj Batumi – Odessa, achitat separat – 26 EURO
Asigurări medicale – 17 EURO
Cadouri pentru prietenii din Georgia și Ucraina – 54 EURO
Bus Chișinău – Kyiv – 28 EURO
Total cheltuieli generale – 448 EURO
Ziua întâi, Kyiv.
După o noapte de drum, am ajuns în Kyiv, care ne-a întâlnit cu un timp răcoros, dar plăcut. Din timp am închiriat un hostel de pe Booking, pentru o singură noapte. Deoarece check-in-ul era după masă, am lăsat bagajele la autogară, la camera de păstrare, am luat cu noi camera și drona și am plecat să cutreierăm orașul.
Din momentul ultimei călătorii de până la pandemie, m-am înarmat și cu ceva tehnică. Am procurat o dronă – DJI Mavic Mini și o action cameră – Sony X-3000. Cu ajutorul acestor instrumente am început să fac poze mai calitative, dar și am avut primele încercări de a filma ceva, pentru canalul nostru de YouTube, unde în curând vor apărea nu doar filmulețe scurte, filmate cu drona, dar și filme de 40 min, sau o oră din toate călătoriile pe care le vom avea pe viitor.
Nu aș dori să mă axez mult asupra timpului petrecut în Kyiv și voi încerca să vă fac doar o mică excursie foto, fără mult text.
Am luat dejunul la un bistro din centrul orașului, după care ne-am îndreptat spre parcul Khreschatyy Yar, care se află în apropierea centrului, pe un deal de unde se vede bine panorama orașului și râul Nipru. Acolo am făcut câteva poze cu drona, apoi ne-am coborât prin parc spre malul Niprului și câteva cartiere istorice din acea zonă.
În ultimul timp, în Kyiv se petrec multe schimbări. În special ceea ce e legat de aspectul orașului, design codul său, urbanism și spațiile publice. Se încearcă a face ceva bun și a-i da orașului un aspect contemporan și european, cu păstrarea monumentelor istorice.
După aceea am servit încă o cafea și o limonadă și am plecat să luăm masa. După care am plecat spre inima orașului, parcul Taras Shevchenko, Universitatea de Stat cu același nume și cartierul Zoloty Vorota (Porțile de Aur) – locul de unde a pornit orașul Kyiv. În acea zonă se afla și hostelul nostru.
Am făcut check-in la hostel, ne-am lăsat bagajele, am făcut duș și ne-am întors în oraș. Aveam stabilită o întâlnire cu niște prieteni din Kyiv, cu care până atunci eram prieteni doar pe rețelele de socializare. Ne-am întâlnit în centru, după care am plecat spre periferia orașului în sectorul Oboloni, unde ei locuiau. Am luat un vin niște cașcavaluri și am plecat la plajă. Până noi am serveam vinul, fiul meu a tras o scăldătoare.
După toate acestea am luat în chirie niște biciclete și am organizat o cursă de noapte prin parcul recent renovat de pe malul râului. Pe la orele 23 am plecat spre hostel, trebuia să ne odihnim, deoarece dimineața plecam la aeroport.
Câteva cuvinte despre hostelul nostru. Deoarece călătoream cu fiul, am căutat un loc de cazare deosebit, ca lui să-i fie maximal interesant. De data aceasta am ales de pe Booking hostelul de tip capsulă, care se numește Monotel Khreshchatyk. Dacă mergeți cu copiii, recomandarea noastră pentru acest loc.
Cheltuieli în Kyiev, prima și a doua zi (două persoane):
Cartelă SIM KyivStar – 5 EURO
Hostel pentru o noapte – 22 EURO
Cheltuieli prima zi (cafea, dejun, prânz, cină, distracții, transport) – 65 EURO
Cheltuieli ziua a doua (cafea, produse la drum) – 10 EURO
Taxi până la gară și aeroport – 14 EURO
Total cheltuieli Kyiv – 116 EURO
Ziua a doua. Tbilisi.
Ceasul a sunat aproape de 5. Deoarece bagajele erau aranjate de cu seară, nu am avut nevoie de mult timp pentru a ieși. Am pregătit un dejun ușor, igienă, predarea cheilor de la capsulă și am plecat. Am chemat un taxi de pe aplicația Bolt, care ne-a dus până la Gara Feroviară de unde trebuia să luăm autobuzul spre Aeroportul Boryspil. Despre aceea cum puteți ajunge la aeroporturile din Kyiv citiți aici.
Ajunși la gară am fost atacați de nenumărați taximetriști, care încercau să ne convingă să mergem cu ei, deoarece următorul autobuz va veni tocmai peste 40 min. Având suficient timp, am renunțat. Iar după ce unul din taximetriști ne-a propus să ne alăturăm unui grup de pasageri și să achităm același preț ca la autobuz, am acceptat. Peste 25-30 min eram deja la aeroport.
La intrare în aeroport, am trecut prin toate etapele de birocrație și marasm. Un show prostesc, care nu are nimic comun cu protecția contra infectiei! Cum putea omenirea într-o perioadă scurtă de timp, atât de mult să-și iasă din minți? Da, virusul există și e destul de periculos, eu personal am trecut prin COVID, dar ce comun au toate aceste tâmpenii birocratice, controale și hârtii cu lupta cu pandemia, eu nu pot înțelege! Pur și simpu birocraților li s-a dat frâu liber de a mai freca o dată oamenii. În fine, acestea erau doar niște emoții, după care mi-am amintit că plecăm în cea mai minunată țară – Georgia și dispoziția mi s-a schimbat momental. Fiul meu era total liniștit, el încă nu înțelege ce este birocrația.
Am urcat în avion, am decolat și în două ore și jumătate deja aterizam pe aeroportul din Tbilisi. Se pare că viața își revine la normal. În jur erau atâtea lucruri cunoscute și deja îndrăgite…
Am trecut controlul de pașapoarte, ne-am luat bagajul și am plecat la stația de autobuze, pentru a merge spre oraș. Stația se află pe partea dreaptă de la ieșirea din aeroport, la aproximativ 50 m distanță. De data aceasta nu am avut internet mobil procurat din timp, de aceea folosind wifi-ul aeroportului am descărcat toate hărțile necesare, ca să putem ajunge la hotel.
De la aeroport spre centrul orașului circulă autobuzul nr. 37. Intervalul de circulație este de aproximativ 30-40 min, iar costul de 50 tatri, echivalentul a 15 euro cenți. Luând în calcul micile ambuteiaje de la intrarea în oraș, drumul a durat aproximativ 50 min. În autobuz se cerea strict purtarea măștii, care ar acoperi nasul și gura. Era chiar și un om special, probabil ofițer de poliție, care urmărea ca toți să respecte regula.
Am închiriat un guesthouse de pe booking, la un preț de 41 euro, pentru 3 zile, sau 4 nopți. Guesthouse-ul era situat în imediată apropiere de Piața Libertății, stația de metrou cu același nume și centrul turistic al orașului.
Stăpânul hotelului s-a dovedit a fi o personalitate foarte interesantă și pozitivă. Mi-a plăcut practic din primele clipe de comunicare. După ce ne-am aranjat lucrurile în camera noastră, Roland, așa îi era numele, ne-a propus să mergem să mâncăm ceva, deoarece nici el nu reușise să mănânce. De felul meu nu prea iubesc așa ceva, mai ales când omul nu mi-e cunoscut, plus la toate avem deja planurile noastre. Dar până la urmă am acceptat.
Am mers într-un local lângă o piață agro-alimentară chiar nu departe de locul unde ne-am cazat. Erau niște prieteni de-a lui. Am stat la masă, am primit meniul. S-a apropiat chelnerul pentru a primi comanda și în acest moment mi s-a părut foarte suspect comportamentului lui Roland. A început să comande de toate. Mintea mea de “moldovan”, a început a căuta ceva suspect în toate astea: ne invită într-un local la prietenii săi, posibil are ceva bonusuri din asta. Apoi comandă de toate – sau are bonusuri, sau la urmă va trebuie eu să achit toată masa… Am mâncat bine, după care am primit nota și în acest moment Roland, apucă nota fără să o văd și merge să o achite. Am insistat să împărțim nota, dar el nu s-a dat bătut. Eram puțin incomodat. M-am gândit că îi voi adăuga ceva la achitarea hotelului, deoarece el nici plata nu o luase de la noi când ne-am cazat, nu aveam lari schimbați. A zis că ne lămurim mai târziu. Acesta e ospitalitatea georgiană!
După ce luasem masa, Roland ne-a făcut o plimbare de vreo 20 min prin oraș, cu mașina. Ne-a lăsat în locul unde l-am rugat și a plecat. Seara când am mers să-i achit pentru cazare, nu a acceptat să-i întorc banii pentru masă, ba chiar și nu mi-a luat 50 lari. Adică cazarea costa 150 lari, eu aveam bancnote doar de 100, dar el a zis că nu avea rest. I-am lăsat o sticlă de vin moldovenesc, din cele pe care le-am adus pentru prietenii noștri din Georgia. Am luat contactele lui și mă strădui să recomand această cazare pentru toți care merg în Georgia și cer sfatul meu. Rezervarea o puteți face aici.
Am mers spre centru, că să-i arăt fiului orașul. Prima destinație a fost parcul Rike, după care am urcat în cabina telefericului, ca să ajungem sus, la cetatea Narikala și monumentul Mama Georgia, unde ne-am plimbat și am filmat cu drona.
După poze panoramice ale orașului făcute sus, am coborât spre centru și băile cu sulf, un loc de cult al orașului. Am făcut poze, am mâncat înghețată și ne-am întors acasă să luăm cadourile aduse și să mergem la prietenele noastre: Aliona și Nastea. De fapt ele au propus să mergem la un restaurant evreiesc, dintr-un cartier mai puțin turistic, iar a doua zi să ne vedem la ele acasă la o cină.
Monumentul „Mama Georgiei”. Statuia simbolizează caracterul național al Georgiei: o figură feminină, care ține în mâna stângă o ceașcă de vin pentru cei care au venit cu intenții bune, iar în mâna dreaptă o sabie pentru cei care au venit cu intenții rele. A fost construit pe vârful dealului Sololaki în 1958, când orașul a sărbătorit 1500 de ani. Autorul monumentului este sculptorul georgian Elguja Amashukeli.
Am mers pe jos la acel restaurant evreiesc, savurând orașul de noapte. Băiatul foarte ușor a intrat în contact cu fetele, având o rusă bună și probabil datorită faptului că nu l-am limitat niciodată la comunicarea cu persoanele mature, sau atunci când stau cu prietenii mei. Mă bucură acest fapt!
La restaurant am mâncat bucate evreiești, am gustat niște vinuri georgiene noi și într-un oarecare fel am sărbătorit ziua de naștere a Alionei, care a fost câteva zile în urmă.
După restaurant am luat un taxi, apropo în Georgia, cel puțin în orașele mari, taxiul e foarte ieftin și accesibil, și am mers la Nastea acasă, unde am mai discutat și am ajuns la ideea că ea va merge cu noi în Batumi și în regiunea Guria, la altă pritenă de-a noastră – Nino. Acesta trebuia să se întâmple după ce ne vom întoarce din Svaneti, unde aveam de gând să mergem cu Aliona.
Cheltuieli ziua a doua (două persoane):
Cartelă SIM Magdi – 5 EURO
Chirie guesthouse în Tbilisi, 3 nopți – 41 EURO
Cheltuieli prima zi (cafea, prânz, cină, teleferic, transport) – 12 EURO
Total cheltuieli ziua a doua – 58 EURO
Ziua a treia. Plimbare prin Tbilisi.
Eram pregătiți pentru o zi nouă, am luat dejunul și am plecat în oraș. Această zi era în totalitate dedicată capitalei.
Am mers în direcția parcului Rike și râului Kura, după care prin cartierele vechi am luat direcția Pieței Libertății. După planul nostru, pe la masă trebuia să ajungem acolo, unde aveam de gând să mâncăm, într-un local deja bine cunoscut.
Cartierele vechi ale orașului, pe care încă nu le-a atins renovarea, au o atmosferă specială, seamănă cu unele cartiere din Odessa.
Ca să evit textul în plus, hai să facem o excursie foto prin acele locuri.
Ne-am rătăcit prin cartierele orașului vechi și întâmplător am dat peste așa ceva: Art Clubul ”Pirosmani”, se află aici.
Hai să vedem cum e în interior.
După vreo trei ore de plimbare, cu pauze la cafea și apă, am ajuns în Piața Libertății, unde am luat masa în cafeneaua Machakhela, despre care v-am povestit și în articolele trecute despre Georgia.
După prânz ne-am plimbat pe bulevardu Rustaveli, de unde am procurat suvenire și cadouri pentru prieteni și abonații de pe Telegram, care au participat la concurs.
Am mers spre malul râului pentru niște poze și filmări cu drona.
După ce am travesat tot bulevardul Rustaveli, am ajuns iarăși la parcul Rike, unde la fel aveam planificate niște filmări.
Podul Păcii, or. Tbilisi. Pod pietonal peste râul Kura, leagă str. Iraklii al II și parcul Rike. Lungimea podului – 156 m, construcție metalică, acoperită cu sticlă. Construit la inițiativa lui Mihail Saakashvili, după conflictul osetin-georgian din 2008 și deschis oficial pe 06.05.2010. A fost proiectat de către arhitectul italian Michele De Lucchi, la comanda primăriei Tbilisi.
Podul a împărțit orășenii în două tabere: cei care îl consideră un obiect reușit, care reprezinta la acel moment schimbările din Georgia și cei care au criticat dur construcția, argumentând că nu se încadrează și chiar strică panorama orașului. După plecare lui Saakashvili, criticii acestuia au numit podul „absorbantul lui Saakashvili”.
Parcul Rike. Cel mai nou parc din oraș, a fost construit în 2010. Realizat într-un stil modern, aproape că nu are spații goale, toate spațiile fiind ocupate de obiecte de infrastructură, locuri de joacă cu suprafețe moi, labirinturi de spații verzi, un stand de alpinism, un loc de joacă Great Chess cu piese de aproximativ un metru, câteva obiecte de artă – un pian cu coadă, o fântână cubistă cu apă. Construcția futuristice din centrul parcului, a fost poreclită de către criticii lui Saakashvili că „Pantalonii lui Saakashvili”.
Seara aveam planificată o cina la prietenele noastre acasă, cu mîncare georgiană, vin georgian și moldovenesc.
Cheltuieli ziua a treia (două persoane):
Cheltuieli (dejun, cafea, prânz, cină, transport, taxi, ospeție, vin, cadouri și suvenire) – 72 EURO
Total cheltuieli ziua a treia – 72 EURO
Ziua a patra. Drumul Militar Georgian, Kazbegi și biserica Gergeti.
Această zi era planificată pentru ieșirea din oraș și plecarea spre Nord Estul țării, spre muntele Kazbeg. După ce am trecut peste toate procedurile matinale, am plecat spre autogară, care se află la stația de metrou Didube. De acolo pleacă microbuzele spre Kazbegi. Pe la ora 8 eram deja la fața locului. Planificam să ne întorcem în Tbilisi, în aceași zi.
Am luat în considerare experiența călătoriei anterioare, de acum doi ani și în loc de microbuz de rută, am ales să mergem cu particularii, care zilnic duc turiști spre Stepantsminda și înapoi. E un pic mai scump, dar plusul acestei alegeri constă în faptul, că ai parte de câteva opriri pe parcursul traseului, în cele mai frumoase locuri de pe Drumul Militar Georgian. Distanța din Tbilisi până în orășelul Stepantsminda fiind de aproximativ 160 km. Iar pe drum am făcut două opriri: prima e la Cetatea Ananuri și a doua alături de Gudauri. În aproximativ 3 h ore eram în Stepantsminda.
Prima oprire a fost cetatea Ananuri și lacul de acumulare Zhinvali.
Cetatea Ananuri situată pe Drumul Militar Georgian, la 70 km de Tbilisi, la confluența râurilor Vedzathevi și Aragvi. Cetatea a apărut în sec 16 și în următoarele două secole a fost principalul avanpost de nord al Transcaucaziei. Pe teritoriul cetății se află un turn cu un acoperiș piramidal, care exista aici până la construcția cetății și două biserici. Cetatea a fost inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Pe fațadele bisericilor ortodoxe din Georgia, este reprezentată nu doar crucea, dar și vița de vie, care de obicei este un element obligatoriu de decor.
Lacul de acumulare Zhinvali. Lac artificial și unul din cele mai mari lacuri din Georgia, situat pe râul Aragvi. Nu este doar un lac de acumulare, dar și un loc de odihnă, doar că scăldatul este interzis, deoarece acest lac alimentează cu apă potabilă capitala țării și încă cîteva orașe din apropiere.
Următoarea oprire a fost la Arcul Prieteniei Popoarelor, în apropiere de Gudauri. Monumentul a fost construit în 1983, iar autorul proiectului a fost arhitectul George Chahava.
Ajunși în orășel, am mers la market pentru niște provizii și ne-am întors în centru ca să căutăm transport pentru a ne ridica sus, la biserica Gergeti. Din ultima noastră vizită din 2019 și până acum, șoferii au ridicat taxa de la 45 lari, până la 70 lari. Adică 13 și respectiv 20 euro. Acesta include transportarea pînă sus, așteptarea până la 30 min și întoarcerea înapoi. Noi de fiecare dată alegem doar ridicare, iar ne coborâm singuri, pe jos. Dar de la acesta plata oricum nu scade.
Orășelul Stepantsminda (Kazbegi din 1921 până în 2007) – stațiune balneară montană din Georgia, se află la o distanță de 160 km de Tbilisi și 11 km distanta de hotarul cu Rusia. Are o populație de 1300 locuitori. Altitudinea centrului – 1750 m deasupra nivelului mării. Orășelul e înconjurat din toate părțile de Munții Caucazului.
Ne-am aflat sus vreo două ore, timp în care ne-am plimbat, filmat cu drona și făcut zeci de poze. Mi-a reușit să filmez și un time lapse.
Biserica Sfânta Treimi (Gergeti), sau Gergeti Tsminda Sameba în limba georgiană – situată la o altitudine de 2170 m, la poalele muntelui Kazbek, de-a lungul Drumului Militar Georgian, în satul georgian Gergeti de pe malul drept al râului Chkheri (un afluent al râului Terek), direct deasupra orășelului Stepantsminda.
Construit în secolul al XIV-lea, altarul este singura biserică cu cupolă în cruce din regiunea Khevi. În apropierea templului s-a păstrat o clopotniță medievală. (Wikipedia)
Unele din cele mai spectaculoase locuri pe care le-am văzut până acum, sunt legate de Georgia. Evident că pe viitor vor fi foarte multe, dar la moment e așa.
A venit timpul să coborâm. Dar am încurcat ceva și am luat-o pe altă cărare, care a fost mult mai abruptă și periculoasă. Din această cauză coborârea în orășel, ne-a luat de două ori mai mult timp.
În sfârșit eram jos, la marginea orășelului și la poalele munților. Am mers spre centru pentru a lua masa.
Pentru drumul de întoarcere nu avea sens să mergem cu particularii, deoarece eram obosiți și nu mai doream plimbări și opriri. Costul călătoriei cu microbuzul pînă în Tbilisi e de 10 lari, 3 euro.
Am ajuns în Tbilisi pe la orele 18. Aveam în plan să mergem la un wine shop, pentru a procura niște vinuri, pentru Moldova. Dar mai întâi am trecut pe la un laborator pentru a face un test PCR pentru fiul meu. La acel moment în Georgia era valabilă legea conform căreia, orice străin intrat în țară care nu era vaccinat, era nevoit să prezinte un test PCR, iar după 48 h de la sosire să mai facă unul. Am avut noroc că laboratoare pentru testare erau la fiecare colț, iar prețul unui test PCR începea de la 15-20 euro.
După test, plimbându-ne pe Rustaveli, am găsit stickerul lui Varlamov, care nu demult la fel vizitase Tbilisi. Am lipit alături stickerul nostru.
Am făcut testul am lăsat poșta electronică și am plecat. Rezultatul trebuia să ne vină a doua zi dimineața. A doua zi dimineața rezultatul nu a venit, nu a venit nici seara. Dar fiind în drum spre Svaneti, am cam uitat despre aceasta. Ne-am amintit abia peste două zile. Am început a căuta laboratorul în Google, dar fără rezultat, de fapt am găsit compania și niște contacte, dar nimeni nu răspundea la telefon. Nu ne făceam mari griji căci aveam bonul fiscal. Am trimis câteva e-mailuri fetei, care ne-a completat actele pentru test, dar la fel, fără vreun rezultat. Am găsit-o în Facebook, i-am scris, dar la fel nu a răspuns. Aliona și-a contactat soțul care se afla în Tbilisi și l-a rugat să meargă până la ei. Abia după ce Temo a mers la ei și a făcut un mic scandal, rezultatul testului ne-a fost trimis pe poștă. Ok, noi nu am avut nevoie de el, deoarece nu plecam din țară, dar ce fac oamenii care spre exemplu au dat testul în acel laborator și au plecat în alt oraș de unde au zbor, cu speranța că rezultatul va veni pe poștă? O indiferență umană banală!
Seara trebuia să ne facem bagajele, să ne odihnim, deoarece în următoare zi aveam de parcurs un drum foarte lung.
Cheltuieli ziua a patra (două persoane):
Transport Tbilisi – Kazbegi – Tbilisi – 19 EURO
Cheltuieli în Kazbegi (suvenire, transport spre Gergeti, prânz) – 25 EURO
Cheltuieli în Tbilisi (produse, cină, vin pentru prietenii din RM) – 55 EURO
PCR test pentru băiat – 25 EURO
Total cheltuieli ziua a patra – 105 EURO
Ziua a cincea. Regiune Samegrelo-Zemo Svaneti, Zugdidi și Mestia.
Cum și am scris, a fost o zi grea, cu un drum lung. Dimineața am luat micul dejun și ne-am pregătit de plecare. Am încercat să-l trezim pe Roland, dar văzându-l cum doarme dulce pe o canapea din hall-ul guesthouse-lui, am decis să-i dăm pace și în loc de cuvinte i-am lăsat sticla cea de vin moldovenesc și un bilețel în care i-am scris cîteva vorbe bune – prietenești, mulțumindu-i pentru atitudinea sa. Recomandarea noastră!
Am chemat taxiul și am plecat la gară de trenuri, de unde trebuia să ajungem în orașul Zugdidi, care e capitala administrativă al regiunii Samegrelo-Zemo Svaneti, iar apoi să luăm microbuzul spre orășelul Mestia, care se află în munții Svaneti, la o altitudine de 1500 m. Aliona a avut grijă de biletele pentru tren.
Din start am planificat să zburăm cu avionul din Tbilisi în Mestia, dar din cauza numărului mare de turiști în acea perioadă, bilete la avion nu mai erau. Din Tbilisi spre Mestia zboară compania VanillaSky, care operează câteva zboruri prin țară. Costul într-o direcție e de 25 euro, ceea ce e foarte convenabil, reieșind din faptul că mergând cu trenul și microbuzul, am cheltuit practic aceeași bani, dar drumul a durat 11 h, în loc de 1 h cu avionul. Pe timpul lui Saakashvili, în Mestia a fost construit și un aeroport mic.
Am ajuns la gară, unde așteptând-o pe Aliona am băut o cafea oribilă. Am urcat în tren și am pornit spre Zugdidi. Trenul era destul de confortabil. Controlorul mereu făcea observație referitor la purtarea măștii. Fiecare s-a ocupat cu ce a putut. Aliona a lucrat la canalul ei de Telegram, la care vă recomand să vă abonați dacă mergeți în Georgia, fiul meu se juca în niște jocuri online, iar eu redactam poze și făceam postări pe rețele și Telegram.
Nu pot să zic că am reușit să ne plictisim. Timpul a trecut repede. Ajunși în Zugdidi, am mers să căutăm transport spre Mestia. Microbuzele se află chiar în fața gării de trenuri, ceea ce e foarte comod, dar pe de altă parte urât, căci transformă piața din fața gării într-un loc de haos. Am decis să mergem cu primul microbuz, iar vizitarea orașului Zugdidi să o lăsăm pentru întoarcere.
Ne-am aprovizionat cu produse pentru drum și am pornit. În cele mai bune tradiții georgiene, salonul microbuzului eram plin de tot ce vrei, de la pasageri până la bagaje aruncate în zona de trecere, datorită cărora, nu puteai să te miști, sau să te ridici. Însă toate acestea au fost compensate cu niște priveliști extraordinare de pe geam, care se deschideau imediat ce am părăsit orașul.
Prima oprire, am avut-o aproximativ peste 1,5 h de la pornire. Am oprit la o cafenea din munți, situată pe malul râului Patara Enguri și lacul de acumulare cu același nume. Până șoferii au servit masa, noi am reușit să ne plimbăm puțin și să facem niște poze.
Pe la orele 18, am ajuns în Mestia unde am fost întâlniți de niște cunoștințe de-ale Alionei, care din timp a rezervat locuința pentru noi trei. Ne-am cazat la o familie, pe care ea o cunoștea de mai demult. Aceștia ca și mulți alți locuitori ai zonei și-au transformat casa într-un guesthouse.
După ce am făcut duș și ne-am aranjat în cameră, am mers în centru să mâncăm. Aliona cunoștea mai multe localuri de încredere, deoarece a fost în Mestia de mai multe ori.
Mestia – orășel (sat până în 1968) din Svanetia de Sus, regiunea Samegrelo-Zemo Svaneti, cu o populație de 1973 persoane. Localitatea e situata la o altitudine de 1500 m, la poalele de sud a munților Caucazului.
Localitatea a cunoscut o dezvoltare bruscă pe timpul lui Saakashvili. A fost construit chiar și un aeroport mic, cu rute interne în majoritate spre/din Tbilisi. Localnicii spun că dezvoltarea are și minusuri: locul a devenit prea turistic și a pierdut puțin din autentitatea sa.
Masa a fost plină de bucate tradiționale zonei. Am servit și vin local. După cină am mers la market, de unde am mai luat un vin, niște cașcaval Suluguni și am mers într-o plimbare prin orășelul de seară.
Evident că nu am uitat să zbor cu drona. Asta a devenit deja un mustdo în toate călătoriile mele.
Oboseala din acea zi a dat de știre și am plecat acasă, unde am terminat seara cu un vin și o discuție la veranda guesthouse-lui.
Cheltuieli ziua a cincea (două persoane):
Transport Tbilisi – Zugdidi – Mestia (tren și microbuz) – 23 EURO
Produse alimentare pentru drum și cafea – 8 EURO
Chirie guesthouse în Mestia pentru 3 nopți – 24 EURO
Cheltuieli în Mestia prima zi (produse, cină, vin) – 25 EURO
Total cheltuieli ziua a cincea – 80 EURO
Ziua a șasea. Mestia, ridicarea în munți la 2500 m.
M-am sculat aproape de orele 6 și până restul dormeau, mi-am luat echipamentul și am ieșit afară ca să fac niște poze și să filmez orășelul cu drona. Era o dimineață superbă, cu un cer senin, luminat de primele raze de soare, care încă nu apăruse de după peretele muntos a Caucazului. Locul unde eram cazați era situat la marginea orășelului, chiar la poalele munților, de aceea ridicându-mă cu câteva sute de metri mai la deal am prins panorama orașului, care se vedea de parcă era în palma mea.
Turnurile de piatră din Svaneti. Svaneti – regiune din nord-estul Georgiei, cunoscută în majoritate datorita munților, naturii și turnurilor de piatră. Provincia istorică, locuită de etnici svani, mai este cunoscută sub numele de „Ţara celor o mie de turnuri”.
Construite între secolele IX şi XIII, construcțiile îi ajutau pe localnici în lupta lor împotriva invadatorilor străini, sau a triburilor înrudite, svanii fiind recunoscuţi pentru sângeroasele atacuri de vendetă.
Mai sus e descrisă parte oficială legată de istoria turnurilor. În realitatea, cum ne-au zis localnicii, acestea erau folosite pentru a se apăra unul de altul: vecin de vecin, rudă de rudă. Fiind războinici, svanii deseori erau implicați în conflicte dintre familii. Chiar dacă aveau legături de rudenie, aceasta nu-i scapă de un conflict sângeros. Fiind o regiune izolată, Svaneti nu atât de des era atacată de străini, de aceea svanii luptau între ei.
Dejunul era organizat la niște vecini. Mâncarea era așa și așa, prea mult aluat și ulei. După dejun ne-am aranjat planurile referitor la această zi și am decis că prima ce facem ne ridicăm sus în munți, unde era o zonă amenajată, de unde se vedea Mestia și munții din jur.
Dar până ceilalți doi membri ai echipei noastre au mers acasă, să se pregătească, eu am reușit să trag o fugă pînă în centru după niște produse alimentare și cafea. Cafeaua a fost mega oribilă (
Echipamentul nostru era foarte sărac pentru așa un drum, dar am decis să mergem, măcar cât vom putea. Ne-am făcut rezerve de apă și ceva fructe și am plecat. Nu am știut cât vom rezista și la ce înălțime urcăm.
După o pauză de vreo 30 min, poze și odihnă am decis să mai mergem puțin. Nu departe se aflau niște lacuri montane. Am hotărât să ajungem și până acolo.
Locul unde ne aflam era Muntele Tskahazagari, 2179 m altitudine. Toată viața știam că iubesc munții, chiar dacă am fost doar de câteva ori în munți și comparativ cu această zi, nici nu-i pot considera munți. Mi-a explodat creierul de la frumusețea din jur. Și cel mai important că i-am putut arăta toate acestea fiului meu!
Am ajuns la următoarea înălțime. După ce am văzut ce frumuseți se deschideau de acolo, am uitat și de oboseală. Am verificat înălțimea, eram la 2500 m, adică am urcat 1000 m altitudine, deoarece Mestia se află la 1500, fără echipamente și pregătire specială. Cel mai mult eram uimit de fiul meu, care avea atunci 12 ani, a trecut destul de ușor acest traseu.
Timpul s-a schimbat brusc și de după munți, s-au ridicat niște nori. Dar acest timp era perfect pentru a filma cu drona, deoarece nu era acea lumină albă, orbitoare din munți, care strică calitatea materialului filmat.
Stând lângă lacuri și filmând, am întâlnit o gașcă de turiști, printre care era și Ksenia, o femeie destul de cunoscută în Georgia, care se cunoștea și cu Aliona. Cu Ksenia ne vom mai întâlni mai târziu.
Ne-am pornit repejor înapoi, nu erau mari speranțe de a nu nimeri sub ploie, dar încercam să coborâm cât mai aproape de oraș, pentru a nu fi în pericol.
Am ajuns la o intersecție, unde drumul principal din pietriș duce spre aeroport și deci era nevoie să înconjurăm vreo 15 km, iar o cărare ducea pe de-a dreptul și putem face economie de energie și timp. Aliona a insistat să mergem pe drumul lung deoarece era mai clar. Până la urmă nu am regretat că am ales varianta ei. Am întâlnit o familie: tata și doi băieți, care mai întîi au urcat la deal cu camionul lor, iar la întoarcere au fost de acord să ne primească și pe noi. Am avut o coborâre extremală, dar plăcută.
Am ajuns la marginea orășelului în apropierea aeroportului din Mestia. Am filmat puțin cu drona, dar deoarece zona avea interdicție pentru zboruri, am renunțat.
Era ora cinei și ne-am îndreptat spre centru, așa murdari și obosiți cum eram. Iarăși am ținut cont de experiența Alionei și am mers în alt local recomandat de ea. Localul se numește Laila și se află aici. Primește recomandare noastră pentru rapiditatea și calitatea deservirii, prețuri și bucate gustoase.
Seara Aliona a primit un mesaj de la Ksenia, femeia pe care am întâlnit-o în munți. Ne-a propus să stăm în casele de vacanță pe care le construise recent și pe care le administra. Ksenia avea de gând să cumpere publicitate pe canalul Alionei și dorea ca acesta personal să testeze căsuțele. Am decis că mergem și am stabilit că a doua zi Ksenia va veni cu mașina după noi. Casele se aflau într-un sătuc vecin, la vreo 10 km distanță de Mestia. Ajungând acasă am anunțat proprietarii că vom pleca cu o zi mai devreme.
Cheltuieli ziua a șasea (două persoane):
Cheltuieli în Mestia a doua zi (dejun, produse, cină, vin) – 30 EURO
Total cheltuieli ziua a șasea – 30 EURO
Ziua a șaptea. Sătucul Latali.
După deșteptare ne-am făcut bagajele și am mers la dejun spre centru, după care am făcut o plimbare prin orășel și am vizitat muzeul local.
Mai aproape de masă am mers spre casă ca să ne luăm bagajele și să ne întoarcem spre centru, iar gențile să le lăsăm la stația auto, până vine Ksenia.
Eram iarăși în centru și am tras o fugă până la piața din Mestia, unde ne-am aprovizionat cu legume, fructe și cașcaval pentru două zile în casele Kseniei. Aproape de masă a venit și ea, ne-am urcat în mașină și am plecat. Dar până la acesta am rezervat două locuri la microbuzul spre Zugdidi pentru a doua zi dimineața, care trece prin sătucul spre care mergeam și noi. Doamna care vindea bilete ne-a asigurat că șoferul va opri exact la poarta casei. În Georgia toți se cunosc unul pe altul.
În 20 min am ajuns la locul nou de trai. Ksenia ne-a făcut o mică excursie, ne-a povestit puțin despre construcția caselor, businessul ei și ne-a lăsat, dar a promis că revine seara. Locul era extraordinar, la fel ca și cele două case.
Am mers să explorăm împrejurimile. Fără să avem vreun plan, am luat-o spre un sătuc din apropiere, care se zărea de la terasa casei. Plimbare a durat vreo trei ore, timp în care toți trei am comunicat. De la Aliona am aflat despre încă câteva locuri din Georgia pe care mi-am pus în plan să le vizităm, data viitoare.
Dacă prima călătorie a fost doar pentru a cunoaște țara și a vizita cele mai cunoscute locuri, apoi în a treia deja am mers în locuri nu atât de cunoscute și populare. Ca acest sătuc de exemplu.
Se apropia apusul și ne-am propus să ne întoarcem înapoi. Acasă ne așteptau câteva sticle cu vin moldovenesc și georgian, dar și aveam stabilită o întâlnire cu Ksenia.
Până am aranjat masa afară, a venit și Ksenia, la fel cu un alb georgian. I-am făcut un mic cadou, o cutie de bomboane din Moldova și o sticlă de vin. Am stat la masă și am discutat. Am propus să iau un interviu de la ea. A fost primul interviu din viața mea, pe care îl voi posta pe canalul de YouTube. Am vorbit despre emigrarea ei din Rusia în Georgia și despre afacerile ei în această țară. S-a primit destul de amplu. Canalul Kseniei despre Svaneti. Vă recomand să vă abonați.
Cheltuieli ziua a șaptea (două persoane):
Cheltuieli în Mestia a treia zi (dejun, produse, cafea, vin) – 18 EURO
Suvenire și cadouri din Mestia – 9 EURO
Total cheltuieli ziua a șaptea – 27 EURO
Ziua a opta. Drumul spre Batumi și orașul Zugdidi.
Ca și în dimineața din Mestia, m-am sculat pe la 6, ca să prind răsăritul și să filmez. Era destul de răcoare. Am zburat puțin prin împrejurimi cu drona, după care am mers să-mi trezesc băiatul. Aveam doar două ore până la microbuz, care trebuia să ne ducă spre Zugdidi.
Am trezit băiatul, ne-am făcut bagajele, apoi am pregătit un dejun pentru noi trei. Aliona a decis să mai rămână pentru o zi. Avea nevoie de singurătate și liniște.
La ora 8:30 deja eram la drum la locul înțeles cu doamna de la gara din Mestia. Microbuzul a venit fix la oră. Am îmbrățișat-o pe Aliona și am urcat. Ne-am înțeles să ne revedem peste un an. Sper să reușim!
Drumul spre Zugdidi ne-a luat vreo două ore, practic de două ori mai puțin decât din Zugdidi spre Mestia. Totuși mergeam spre coborâre, iar șoferul era la fel de nebun ca și cel care ne-a adus. Pe drum am făcut o pauză, pentru necesități și în 15 min am pornit mai departe.
Am ajuns în Zugdidi, capitala administrativă a regiunii Samegrelo-Zemo Svaneti. Oraș cu o populație de aproximativ 40 mii locuitori. Am lăsat bagajele la camera de păstrare a gării de tren, am procurat bilete spre Batumi și am mers să cutreierăm orașul. Aveam la dispoziție vreo 3 ore și doream să vizităm câteva locații, dar și să mâncăm.
Muzeul de Istorie și Arhitectură al Palatelor Dadiani – muzeu național georgian și fosta reședință a regilor migreli. Este considerat unul dintre cele mai frumoase palate din Caucaz. Stil arhitectural neogotic.
Complexul are trei componente: palatul, biserica și Grădina Botanică Zugdidi. Muzeul Dadiani găzduiește câteva exponate ale patrimoniului cultural georgian: comorile Tagiloni, o haină a Maicii Domnului, icoana reginei Bordokhan – mama reginei Tamara, manuscrise din secolele XIII – XIV, miniaturi, memoriale, moaște ale dinastiei Dadiani și obiecte legate de împăratul Franței Napoleon Bonaparte – aduse în palat de soțul fiicei lui David Dadiani, prințul Charles Luise Napoléon Achille Murat (1847-1895), nepotul surorii lui Napoleon – Caroline Bonaparte. (Wikipedia)
Am mers să mâncăm și conform recomandărilor Alionei, în localul Diaroni, unde planificam să gustăm câteva bucate specifice regiunii. Localul părea foarte de treabă și deservirea era la nivel, dar o parte din publicul de acolo, de parcă s-a pierdut în timp. Câțiva bărbați în costume sportive și cu ”barsetci”, discutau cu o voce ridicată, într-o rusă foarte oribilă despre biznăs și razborși) Probabil în Zugdidi așa ceva mai există!
Am plecat spre centru, apoi spre gară, de unde ne-am luat bagajele pentru a pleca spre Batumi.
Aproximativ a treia parte din traseul spre Batumi șerpuiește paralel malului Mării Negre. Fiul deja era excitat și aștepta cu nerăbdare să se bage în apă.
Am ajuns în oraș, de unde am chemat Bolt pentru a ajunge la hotel. La hotel ne aștepta o surpriză mai puțin plăcută. Camera în care trebuia să fim cazați era tare diferită de pozele de pe Booking. Evident că am ohrenit cum se zice, am chemat administratorul și după un mic scandal am fost cazați în altă cameră, mult mai curată. În afară de acesta, administratorul ne propunea să anulăm rezervarea de pe Booking și să achităm direct lui, pentru care era gata să ne facă o reducere. Să nu faceți niciodată așa ceva! Booking-ul în majoritate are grijă de clienții săi și poate întreprinde măsuri împotriva proprietarilor de locații care duc în eroare clienții.
Ne-am cazat, am făcut duș și am mers în oraș, unde ne așteptau localuri cu mâncare gustoasă și marea – bucuria fiului meu.
Am ajuns la plajă. Practic tot orașul se întinde de-a lungul litorlului Mării Negre și plaje sunt peste tot.
Până băiatul își ieșea din minți în apă, am ridicat drona și am prins cîteva cadre bune ale orașul de seară.
Cheltuieli ziua a opta (două persoane):
Transport Mestia – Zugdidi – Batumi (microbuz și microbuz) – 22 EURO
Cheltuieli în Zugdidi (prânz, produse pentru drum, camera pentru bagaje, suvenire) – 15 EURO
Chirie hotel în Batumi pentru 3 nopți – 41 EURO
Cheltuieli în Batumi prima zi (produse, cină, vin) – 23 EURO
Total cheltuieli ziua a opta – 101 EURO
Ziua a noua. Batumi.
Această zi era în totalitate lăsată pentru Batumi. După deșteptare și procedurile matinale am mers în oraș pentru a lua micul dejun. Am mers spre centru și litoral, unde după cum îmi aminteam erau vreo două localuri care serveau dejun.
După dejun am mers la Erti Kava, unde Ksenia – femeia din Svaneti era co-fondatoare. Localul era total deosebit de tot ce văzusem până atunci în Georgia. Modern, european și cu accent de hipster. Localul se specializează în cafeaua speciality. Prețurile sunt peste media din Georgia, dar merită.
A urmat o plimbare spre centrul orașului și masa în unul din localuri unde după spusele multor turiști, se servesc cele mai gustoase khinkali din oraș.
Plimbându-ne prin oraș, totodată am aflat și ceva info referitor la testul PCR, de care fiul avea nevoie la ieșire din țară și intrare în Ucraina. Am ales să facem testul într-un laborator din Batumi Mall, cere ni s-a părut cel mai rapid și ieftin.
Orașul Batumi filmat cu drona.
Ne-am întors la plajă, unde am stat până seara, după care am mers să luăm cina și ne-am îndreptat spre casă.
Cheltuieli ziua a noua (două persoane):
Cheltuieli în Batumi a doua zi (dejun, produse, cafea, prânz, cină, vin, distracții) – 52 EURO
Total cheltuieli ziua a noua – 52 EURO
Ziua a zecea. Orașul Ozurgeti și sătucul Achi.
Conform planului meu, făcut din timp după Batumi trebuia să mergem pe două zile în munți la prietena noastră Nino, despre care am scris în articolul anterior despre Georgia. Ne-am înțeles cu ea ne va organiza o mașină care ne va duce sus în munți, în sătucul Gomismta.
Ne-am trezit mai devreme și am mers spre centru să luăm micul dejun, după care trebuia să ne întâlnim cu Nastea, care venise din Tbilisi și împreună cu care trebuia să mergem în regiunea Guria, la Nino.
Fiul meu se simțea rău, a avut o intoxicație, căci a înghițit multă apă din mare. Am luat niște leacuri de la farmacie, dar nu prea l-au ajutat și i-a stat bine tocmai a doua zi, când am ajuns la Nino.
Am mers în centrul orașului, unde ne-am întâlnit cu Nastea și doi prieteni de a ei. Am servit cafeaua, după care taxiul ne-a dus spre gara auto, de unde am luat microbuzul spre orașul Ozurgeti, care e capitala administrativă a regiunii Guria.
Drumul a durat aproximativ o oră. Gara din Ozurgeti se află aproape de centrul orașului și în imediată apropiere de piață. Am lăsat băiatul cu gențile pe pragul unui supermarket, iar noi am mers la piață după fructe, legume, pâine georgiană și brânzeturi. Încărcați cu pachete, ne-am întors înapoi unde am luat un taxi, care ne-a dus în satul Achi, situat în munții Guriei.
Discutând cu taximetristul, am aflat că drumul spre Gomismta, este blocat din cauza lucrărilor de reabilitare și este deschis doar în weekend, de aceea nu avea sens să ne pornim spre acestă destinație. Am decis să lăsăm locație pentru următoarea noastră călătorie în Georgia, plus la toate și băiatul nu se simțea bine.
Am ajuns în Achi, unde am avut o deosebită plăcere să ne revedem cu Nino. De parcă eram prieteni de o viață întreagă, chiar dacă am stat la ea doar 3 zile, în călătoria anterioară. Ne-am îmbrățișat și am mers în casă. Eram bucuroși să revedem și perechea de câini a lui Nino: Dadu și Baby, care acum mai aveau și o mulțime de căței de diferite vârste.
După ce ne-am aranjat prin camere și am făcut duș, am mers să ne plimbăm prin sat și locurile unde am fost acum doi ani în urmă.
Până Nino pregătea cina, am ridicat drona, ca să văd cum arată aceste locuri de sus.
Așa a trecut prima noastră zi din Guria. Îmbătați de aerul curat de munte și alinați de vuetul apelor râului Achistskali, am dormit ca niște bebeluși.
Cheltuieli ziua a zecea (două persoane):
Cheltuieli în Batumi a treia zi (dejun, cafea, produse) – 16 EURO
Transport Batumi – Ozurgeti – Achi (microbuz și taxi) – 10 EURO
Cheltuieli în Ozurgeti (produse alimentare, vin) – 8 EURO
Total cheltuieli ziua a zecea – 34 EURO
Ziua a unsprezecea. Achi și întoarcerea în Batumi.
M-am trezit odihnit și binedispus. Mi-am lăsat fiul să mai doarmă, mi-am luat cafeaua și am plecat spre râu. Am stat acolo vreo jumătate de oră în liniște, cu propriile gânduri.
Aveam la dispoziție jumătate de zi, după care trebuia să ne întoarcem în Batumi, unde ne aștepta testul PCR și poate puțină mare. După dejun Nastea a rămas acasă să lucreze, iar noi am plecat să ne plimbăm, doream să stăm în doi.
Ne-am întors spre casă tocmai când s-a eliberat și Nastea. Am mers să mâncăm într-un mic restaurant de familie din sat.
Pe la masă am chemat taxiul, care trebuia să ne ducă până la gara din Ozurgeti, de unde trebuia să luăm microbusul înapoi spre Batumi. Ne-am îmbrățișat cu Nino și i-am promis să revenim peste un an! Georgia a devenit deja o țară mustvisit pentru fiecare an.
Întorși în Batumi, am mers imediat spre mare. Seara ne-am întâlnit cu Nastea și un prieten de al ei, care apoi a devenit și prietenul nostru – Minas, originar din Armenia. Am mers la market, unde am ales niște vinuri și o sticlă de chacha, pentru prietenii de acasă.
Cheltuieli ziua a unsprezecea (două persoane):
Chirie guesthouse în Achi, o noapte, cină și dejun inclus – 15 EURO
Cheltuieli în Achi și Ozurgeti (prânz, produse pentru drum, cafea) – 15 EURO
Transport Achi – Ozurgeti – Batumi (taxi și microbuz) – 9 EURO
PCR test pentru fiu – 20 EURO
Cheltuieli în Batumi (produse, cină) – 21 EURO
Total cheltuieli ziua a unsprezecea – 80 EURO
Ziua a douăsprezecea. Zbor spre Odessa.
Părea să plouă curând, dar oricum am ieșit în oraș, aveam jumătate de zi la dispoziție până a pleca la aeroport. Ne-am strâns bagajele, le-am coborât jos la recepție, unde le-am lăsat până la întoarcere. Cheile le-am predat. Dejun, mare, masa în alt local vechi cu mâncare gustoasă și destul de ieftină și iarăși plajă. Fiul meu este un fan înrăit al scăldatul în mare, probabil ca și orice alt adolescent. Mie marea îmi este de ajuns o zi, maxim două pe an. Prefer odihna activă.
Concluzie! Batumi doar de sus arată bine… Când mergi pe străzile orașului, e un fel de Zatokă, Adler, Chișinău, Bălți și Amman, care vrea să pară pe alocuri – Veneție, Paris, Praga sau Tel Aviv, dar nicidecum nu i se primește…
Sute de milioane investite pe timpul lui Misha, Saakashvili adică, acum arată la fel ca drumurile și trotuarele din Chișinău, peste un an sau doi după reparație capitală, pe alocuri mult mai rău. Deci, poți să aduci miliarde și să încerci să schimbi țara, dar dacă nu schimbi mentalitatea omului, toate străduințele tale au același impact cum ai bagă degetul în cur…
Sper că e ultima dată când vin în acest oraș! Cu mare drag mă voi întoarce iarăși în Georgia, dar voi evita Batumi…
Aproape de masă s-au ridicat niște nori negri, care ne-au făcut să ne evacuăm grabnic de pe plajă în direcția hotelului. Nu am reușit căci șuvoiul puternic, ne-a ajuns din urmă. Am chemat Bolt, ca să ajungem la hotel.
Și aici iarăși am avut peripeții. Șoferul nu a citit, sau nu a înțeles corect adresa. A luat-o spre alt capăt de oraș, opus locului unde se afla hotelul nostru. Am încercat să discut cu el, dar nu vorbea nici rusa nici engleza. Am folosit Google Translate, pentru ai putea transmite cuvintele mele. Până la urmă am fost nevoit să-i arăt pe unde să meargă, deoarece nici nu cunoștea bine orașul. Ne-a adus la destinație cu o întârziere mare, deoarece mai erau și ambuteiaje și culmea nesimțirii că ne-a cerut plată pentru tot traseul, inclusiv și cel parcurs din greșeala lui. Evident că nu i-am plătit, i-am dat doar jumătate din suma cerută, iar mai apoi, ajunși la aeroport, am scris o reclamație la serviciul clientelă al companiei Bolt, care și-a cerut scuză și ne-a oferit câteva călătorii gratuite.
Ne-am luat bagajele, am chemat altă mașină de la Bolt și am plecat la aeroport. Drumul până acolo a durat nu mai mult de 10 min. În aeroport am aflat că zborul nostru se reține pentru o oră. Aveam destul timp.
După a treia vizită în Georgia, rămân de aceeași părere: dacă n-ai fost măcar o dată în viață în această țară, în zadar mai trăiești! Cu toate pizdețurile de aici, țara e foarte frumoasă, interesantă și primitoare.
Am avut 11 zile, am parcurs în jur de 1200 km prin țară, am vizitat 4 regiuni, 5 orașe, 2 orășele și câteva sate. Am urcat la 2500 m altitudine, am băut mult vin, cha-cha și am mâncat gustos. Și cel mai important că mi-am revăzut prietenii și am fost împreună cu fiul meu!
Mulțumim mult prietenelor noastre, care ne-au acordat timp și ne-au arătat locuri interesante: Aliona, Nastea și Nino ♥️
Am aterizat în Odessa aproape de orele 23. Până am trecut frontiera și toate tâmpeniile birocratice legate de COVID, a mai trecut o jumătate de oră. Am luat un taxi și am plecat spre gara auto de la Privoz, în speranța de a prinde ultimul autobuz spre Chișinău. Omul de la pază ne-a zis că autobuzul nu circulă în weekend. Nu aveam de ales, de aceea am deschis Booking-ul și am găsit un hotel, chiar în apropiere de gară. Am mers pe jos, căci se afla la 700 m distanță de noi.
Cheltuieli ziua a douăsprezecea (două persoane):
Cheltuieli în Batumi (dejun, cafea, prânz, produse pentru drum, taxi) – 38 EURO
Suvenire și cadouri din Batumi – 35 EURO
Taxi până la aeroport – 3 EURO
Taxi în Odessa, de la aeroport până la gară – 6 EURO
Produse alimentare – 3 EURO
Chirie hotel în Odessa pentru o noapte – 23 EURO
Total cheltuieli ziua a douăsprezecea – 108 EURO
Ziua a treisprezecea. Drumul spre casă.
M-am sculat pe la orele 5 și până băiatul încă dormea, am mers la gară, ca să iau bilete la unul din primele autobuze spre Chișinău. M-am întors, ne-am strâns bagajele și am plecat iarăși spre gară. Mai aveam aproape o oră până la pornire. Am mers să mâncăm ceva în cafenelele situate între gara auto și gara feroviară. Drumul a fost liniștit și după masă eram deja în Chișinău.
Cheltuieli ziua a douăsprezecea (două persoane):
Transport Odessa – Chișinău (autocar) – 23 EURO
Dejun în Odessa – 8 EURO
Produse alimengtare pentru drum – 3 EURO
Total cheltuieli ziua a douăsprezecea – 34 EURO
Total cheltuieli pentru toată călătoria de 13 zile – 1345 EURO
Acesta a fost călătoria noastră de 13 zile. Pentru mine călătoria nu e doar punctul A și B, dar un proces întreg. Călătoria mea începe cu însăși ideea călătoriei, apoi continuă cu rezervările și drumul! De aceea pentru mine e important orice detaliu și tot din acest motiv, tot ce ni se întâmplă la drum, este primit ca o aventură!
Linkuri utile:
Wagabond în Facebook: https://www.facebook.com/Wagabond-Travel
Wagabond în Telegram: https://www.t.me/wagabond_travel
Wagabond în Instagram: https://www.instagram.com/wagabond_travel/
Vă mulțumesc pentru că citiți acest blog, pentru răbdare, like, dislike, share, și comentarii!
Călătoriți, căci merită!
Blogul unui Wagabond 