Georgia. Cum să te îndrăgostești din nou. Partea a doua

Salutare prieteni! Am terminat a doua parte a articolului despre Georgia. Sper că v-a plăcut prima parte, în caz că nu ați citit-o, o găsiți aici. A doua parte e despre Natura Georgiei, ospitalitate și câteva locuri mai puțin turistice.

Ziua întâi. Ozurgeti, Achi și Bakhmaro
Deci, era seara zilei a doua a călătorie noastre. Am ajuns la gara feroviară, de unde aveam tren spre orașul Ozurgeti, capitala regiunii Guria, din vestul Georgiei. La 21:45 am pornit și la 6:20 dimineața am ajuns. Am luat un cupeu pentru toți patru, care ne-a costat 21 lari per om, aproximativ 7,5 euro. Trenurile sunt mult mai moderne și curate ca ale noastre, evident electrificate și au aer condiționat. Apropo, Moldova a fost unica republică din URSS, unde calea ferată nu a fost electrificată. Biletele la trenurile georgiene, locale și internaționale, le puteți procura pe site-ul oficial al Căilor Ferate Georgiene.

Ajunși în Ozurgeti, am căutat vreun local ca să ne luăm câte o cafea, dar norocul nu era de partea noastră, era sâmbătă, prea devreme, plus orașul e mic și provincial, cu o populație de vreo 18 mii locuitori…am rămas fără cafea. În oraș nu prea ai ce vedea, în schimb Natura din jur, e fantastică. Am avut noroc să găsim un taximetrist la așa oră, care a fost de acord să ne ducă până la destinație, satul Achi, contra unei plăți de 7 lari, aproximativ 2,5 euro.

Centrul orașului Ozurgeti:20190708_19392020190708_193923

În 15 min eram deja în Achi, la poarta casei, care au găsit-o prietenele noastre din Georgia, de fapt ele au mai stat acolo. Proprietara casei, Nino, o femeie de peste 50 de ani, ne-a întâlnit cu îmbrățișări și o căldură, de parcă eram vechi prieteni! După trei zile, pe care le-am petrecut în casa ei, chiar am devenit prieteni!

Casa e situată la marginea satului, chiar la poalele munților, iar sub gard, cum se zice curge râul Achistskali, râu de munte, apele căruia sunt reci și foarte curate. Mulți spun, că poți liber bea apă din el, noi nu am încercat. Această casă o puteți găsi pe booking, sau airbnb.

Terasa. Fetele mele stau la discuții)IMG_20190706_073722

View-ul spre sat, din geamul dormitorului :IMG_20190706_082846

Râul Achistskali:IMG_20190706_101523

Nino imediat s-a apucat de treabă și ne-a pregătit cafeaua. Apoi ne-a arătat cum se pregătește și se coace un khachapuri ca la Migreuli: IMG_20190706_102726IMG_20190706_102652

Un dejun copios, o sticlă de vin moldovenesc, servită la 8 dimineața, un duș, aranjarea bagajelor și eram gata de drum. Urma să mergem undeva în munți, traseul l-au ales fetele.

Dejun:IMG_20190706_102623

Vin moldovenesc la dejun… De ce nu?IMG_20190706_095635

Ne-am întors înapoi în Ozurgeti, că să luăm rutiera spre Bakhmaro, o localitatea din munți. Următoarea rutieră era tocmai peste câteva ore, ceea ce nu ne convinea. Am sunat-o pe Nino, care imediat ne-a găsit un taximetrist, care a fost de acord să ne ducă până acolo, aproximativ 80 km într-o direcție, să ne aștepte două ore, până ne plimbăm și să ne aducă înapoi, contra unei plăți de 70 lari, aproximativ 25 euro. Nu e scump deloc, dacă lum în considerație distanța, munții și ceea că eram patru persoane.

Rutiera din Achi spre Ozurgeti. În cele mai bune tradiții)IMG_20190706_103029

O oprire undeva sus în munți. Oamenii vând porumb fiert și cha-cha. Cu cha-cha m-au servit gratuit)IMG_20190706_125348

Aproape ajunși la destinație:IMG_20190706_162339

Localitatea Bakhmaro se află la o înălțime de 2000 m deasupra nivelului mării. Drumul până acolo, practic e o pantă, care șerpuiește printre munți, cu niște view-uri spectaculoase. Pe drum am făcut câteva opriri pentru poze și pentru careva cumpărături.

IMG_20190706_131332IMG_20190706_130446

În sfârșit am ajuns. Drumul a durat aproximativ două ore. Taximetristul ne-a lăsat în centrul satului, unde trebuia să ne întoarcem după două ore de plimbare.

Satul Bakhmaro, e mai mult o localiate pentru odihna georgienilor, dace, cum s-ar zice la noi. Majoritatea caselor sunt construite din tot ce vrei, de la piatră și lemn, până la bucăți de tablă de metal și multe alte rămășițe de materiale de construcție. Dar mama Natură, a compensat toate acestea cu frumusețea sa! Ni s-a tăiat respirația de la cele văzute în jur!

IMG_20190706_132937IMG_20190706_133132IMG_20190706_142150

Prea multă pălăvrăgeală, hai mai bine să vă fac o excursie prin Bakhmaro!
Chiar după ce am coborât spre sat, am zărit o căsuță, care era situată cam într-o parte de majoritatea caselor, aproape de râu și părea părăsită. De fap aici sunt o mulțime de case părăsite. Ne-a fost interesant cum e în interior.

IMG_20190706_134932

Aliona se gândește la ceva! Probabil trebuia să bag aici vreo frază filosofică))IMG_20190706_135400

Prânzul. Khachapuri și vin de casă, cu care ne-a înzestrat Nino:IMG_20190706_140424

Am urcat să văd ce este în pod și uite s-a primit așa o poză)FB_IMG_1564726040349.jpg

Vinul și khachapuri ne-a dat puteri să explorăm satul mai departe! Am luat-o spre râu, apoi la deal, printre căsuțele oamenilor care locuiau acolo.

IMG_20190706_142150

Trecem râul:IMG_20190706_142353

Cel mai mare pericol pentru acestă planetă, suntem noi, oamneii! Mizerie lăsată de om pe malul râului(((IMG_20190706_142930IMG_20190706_142938IMG_20190706_143858

Peisaje alpine:IMG_20190706_144034

Mmm…aproape alpine)IMG_20190706_144206IMG_20190706_144432IMG_20190706_145237

Se rușina să-i facem o poză)IMG_20190706_145338IMG_20190706_145433IMG_20190706_150132IMG_20190706_150751

Era timpul să ne întoarcem, căci ne-am înțeles cu taximetristul doar pentru 2 ore, dar trecuse deja 2,5 ore. La întoarcere am mai făcut o mulțime de poze și am discutat puțin cu localnicii. De obicei în așa localități, oamenii practic nu cunosc nici rusa, nici engleza, însă limba gesturilor, bunătății și zâmbetului o înțelege oricine și oriunde!

IMG_20190706_153732

Un bătrân lucrân pământul în curtea casei sale:IMG_20190706_154054

Centrul satului, cineva a organizat distracții pentru copiii de acolo:IMG_20190706_161031

Am urcat în mașină și am plecat înapoi spre casa lui Nino, în Achi, unde ne aștepta o cină în cele mai bune tradiții georgiene. Am făcut doar o oprire în Ozurgeti la piață, pentru a procura vin, fructe și careva produse pentru a doua zi.
Când nimerești în așa orășele, tre să fii precaut, când cumperi ceva de la piață. Dacă te deosebești cumva de localnici, dar noi ne deosebeam foarte mult și ei te percep ca turist, imediat ridică prețurile! De aceea mereu cumpărăm doar de la oamenii, care au indicat prețul la marfa lor.

Nu am dat greș! După ce am ajuns acasă, Nino ne-a pregătit un dejun ca la carte, cu de toate și foarte multe. Ne-am așezat la o masă, am discutat, am râs și am servit vin. A fost primul loc și probabil prima dată în ultimii ani, când am uitat ce zi e și ce oră… Mi-a reușit să mă relaxez total!

Cină de prietenie! Georgia, Rusia și Moldova!IMG_20190706_192626

Prima dată am gustat un Saperavi rose!IMG_20190707_161501

Așa a trecut prima zi în unul din cele mai deosebite locuri pe care le-am văzut în viața mea!IMG_20190706_205340

Ziua a doua. Munții din jurul satului Achi
Nu vă pot reda cât de bine am dormit! Închipuiți-vă o casă undeva în munți și un râu care curge la vreo zece metri de casă, geamuri deschise, aer de munte și sunetul acestui râu…

Ne-am trezit cu o dispoziție bună și plini de puteri. Până Nino ne pregătea dejunul, am mers la râu, să ne scăldăm. A fost prima dată când m-am scăldat într-un râu de munte, de fapt a mai fost în Cipru prin 2014, dar comparativ cu acest râu, cela era un râuleț sau lac mai bine zis.

IMG_20190707_082749

Panorama satului Achi:IMG_20190707_125721IMG_20190707_130925IMG_20190707_131131

Până fetele, blogerițele noastre au rămas să lucreze, noi am șters-o împreună cu Nino, până în Ozurgeti la piață, ca să mai cumpărăm câte ceva. Ne-am întors destul de repede. Am luat un taxi, căci Nino e omul care știe să convingă taximetriștii să meargă la un preț redus)

Pe la masă am decis că nu mergem nicăieri departe, dar explorăm împrejurimile satului, mai ales că alături este și o rezervație naturală cu câteva cascade.

Am luat-o spre hidrocentrală, adică tot ce a rămas din ea de pe timpurile sovietice. Mai departe urma să ne ridicăm în munți de-a lungul rîului Achistskali, până când vom avea puteri.

Natura neatinsă de om:IMG_20190707_131911IMG_20190707_131934IMG_20190707_144132

M-am simțit de-a dreptul un hoinar! Ne plimbam prin munți, mâncam mure, savuram priveliștile din jur, mirosul și glasul pădurii.
Atât de mult am fost impresionați de aceste locuri, că ne-a venit ideea să ne luăm o casă, unde am putea veni vara, pentru a ne odihni cu prietenii și uita de aglomerație. 

Murdari, odosiți dar FERICIȚI!IMG_20190707_163940

În acea zi am mers în jur de 15-18 km, prin munți:IMG_20190708_201400_266

Un fum? De ce nu? Cum n-ai da, eram în Georgia, unde e legaizat consumul Marijuanei)IMG_20190707_173051.jpg

Relaxați, am mers spre casă. Pe drum am mai făcut câteva poze, am discutat, am râs… Fiind pe unda mea, m-am apucat să strâng gunoiul ce-l găseam în jur. Mereu fac așa, unde n-aș fi și vă recomand și voi să o faceți, cât de puțin!IMG_20190707_171446

Tare ne-a amuzat această stație))) Limitator de trecere la o stație de transport public, undeva în munți, unde transportul circulă de două ori pe zi, iar pe străzi cu greu găsești un om)))IMG_20190707_172053

Ne-am oprit să mâncăm în unicul restaurant din sat. Pește la grătar, salată, lemonadă, un ulcior cu vin, cha-cha, ciuperci coapte în cașcaval, vinete cu usturoi, cineva și-a mai luat carne, khachapuri… Pentru tot am achitat 60 lari, aproximativ 18 euro:IMG_20190707_231208

Seara am petrecut-o liniștit, ca într-o familie! La georgieni altfel nu te simți! Cină, vin, dicuții și multă energie pozitivă.

Vin alb georgian, tradițional, maturizat în qvervi. Gvervi sunt niște oale mari de lut, pe care ei le îngroapă în pământ, în care mai apoi se maturizează vinul.IMG_20190707_191527

Spre seară, undeva deasupra munților a apărut un curcubeu)IMG_20190707_203830

Acesta a fost a doua. Urma încă o zi, după care plecam înapoi spre Tbilisi.

Ziua a treia. Achi, Ozurgeti și trenul spre Tbilisi
Noaptea am avut o supriză plăcută. Nino are o familie de câini, cocker spaniel și femela a fătat unsprezece căței. Dimineața când ne-am trezit ni i-a arătat)IMG_20190708_154318

Dragoste)IMG_20190708_165532

Era ultima zi petrecută în acest loc de fantastic! Dimineața ne-am strâns bagajele, căci seara avem tren spre Tbilisi. Am hotărât să plecăm pe la masă, ca să mai vedem orașul Ozurgeti și să ne întâlnim cu un prieten al prietenelor noastre.
A fost prima dată când m-am despărțit de un om practic străin, cu atâtea emoții! Mă refer la Nino. Nu-mi ajung cuvinte ca să-i fac o caracteristică, dar probabil ar fi și de prisos, pur și simplu vă doresc la toți să întâlniți în calea voastră asemenea Persoane! O femeie puternică, care multe a văzut ți a realizat în viața ei! Vreau să-i fac o mică publicitate, adică casei ei și dacă sunteți prin regiune, neapărat intrați aici măcar pentru o zi. Link-ul de unde puteți închiria o cameră sau mai multe în casa ei, l-am postat mai sus.

Casa are două nivele, trei dormitoare la etajul doi și unul la primul etaj, baie, veceu, terasă și un view specatculos în jur! RECOMAND!

 

Am plecat cu un nod în gât, dar suntem siguri că ne vom mai revedea cu ea! Zilele acestea i-am trimis niște vin și bomboane moldovenești, cu prietenii noștri care au plecat în Georgia și pe care tot ea, i-a ajutat și le-a hotărât careva întrebări.

Am ajuns în Ozurgeti. Ne-am oprit în restaurantul Pirosmani, locația o găsiți aici, unde după spusele multora se gătește bine. A fost gustos, confirm!

A venit și prietenul fetelor, Mișa, cu care am stat puțin în restaurant, apoi el a propus să mergem undeva la o cafea, după care ne va face o excursie prin orașul.
Ne-a dus la un cimitir vechi cu o biserică veche, care se află în cel mai înalt punct al orașului.

Panorama s-a dovedit a fi într-adevăr fantastică, mai ales că era deja seară:IMG_20190708_205127IMG_20190708_204634

Era o biserică veche acolo sus, dar i-am uitat denumirea(IMG_20190708_204753IMG_20190708_205441IMG_20190708_205430

Era aproape ora 21, iar trenul era la 21:30, era timpul să mergem. Mișa, care era și șoferul, ne-a zis că reușim. Pe drum spre gară am intrat pe la o fabrică de bere, unde lucra vărul său și în cele mai bune tradiții georgiene, Mișa a hotărât să ne servească cu o sticlă de bere locală. A durat ceva timp, până paza l-a găsit pe vărul lui, apoi a mai durat ceva timp până ne-au adus berea. Mai aveam în jur de 15 min până la pornirea trenului, deja mă stresam, căci drumul până la gară dura ceva timp. Mai rămâneau 10 min, cineva a scos iarbă și a zis că ar fi bine să tragem câte un fum, practic în centrul orașului) Vă reamintesc că în georgia e legalizat consumul Marijuanei! Tragem câte un fum, Mișa nu a dorit…dar ne-a zis să nu ne stresăm, căci suntem în Georgia și că vom reuși! Am memorat această frază pentru totdeauna)) 5 min până la tren, în sfârșit ne pornim, din geamurile mașinii ieșea fum, ca în filmele americane despre cartierele de la marginea orașelor mari, unde trăiau afro-americani și unde se fuma multă iarbă) Cu o viteză ca în filmele Forsage, în 3 min eram deja chiar în fața vagonului nostru, băiatul a intrat cu mașina chiar pe peron! Nu uitați, cum a zis și el, că eram în Georgia)))) Am respirat liniștit, căci am reușit la timp, ne rămânea un minut până la pornire. Ne-am luat rămas bun și de la acest minunat om și am urcat în tren. Avem o dispoziție superbă, eram fericiți, iar în pungile de la supermarket aveam o sticlă de Kinzmarauli, una de Saperavi, fructe și churckhela. 

Îmi voi aminti de această aventură toată viața, de altfel pentru ce mai trăim!

Au fost trei zile, pe care nu le voi uita niciodată! Datorită Oamenilor cu care am fost, Naturii, atmosferii, acestei minunate țări! Urmau încă trei zile, dintre care una în Tbilisi și două în Batumi, pe malul Mării Negre.

Și iarăși vreau să vă mulțumesc dacă ați avut răbdare și ați ajuns până aici! M-am străduit, dar nicidecum nu mi-a încăput tot articolul în doar două capitole, partea a treia va fi despre Batumi.

Vă îmbrățișez și vă doresc aventuri, despre care să vă amintiți până la adânci bătrânețe!

Orice like, comentariu sau share e binevenit!

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s