Blogul unui Wagabond

  Anul trecut, în 2018 am reușit să vizitez 9 țări noi pentru mine, dintre care în 4 din ele, am mers cu fiul meu. La vârsta sa de 10 ani, are 8 țări vizitate. Nu știu mult e, sau e puțin, fiecare decide singur. Fiul meu călătorește de la vârsta de 3 luni, în special prin Moldova, circulând împreună cu noi, din Chișinău spre nord și înapoi. Prima țară străina pentru el, dacă nu luam în calcul Ucraina și marea de acolo, a fost Cipru, la vârsta de 6 ani. A fost un cadou pentru el, înainte de școală. Apoi au urmat România, Slovacia, Franța, Grecia, Ungaria și Marea Britania. Reeșind din acestea mereu au apărut o mulțime de întrebări, din partea celor care mă cunosc, de genul:
– Cum te descurci cu copilul în călătorie?
– Ce mâncați și unde trăiți? Întrebarea e adresate în special de mama mea, care e într-o vârstă mai înaintată și nu prea știe despre globalizare și posibilitățile internetului))
– Care e nivelul de siguranță?
– Cum suportă zborurile?…
Și multe, alte întrebări. Dar hai să le luăm la rând. Dar mai întâi de toate, să răspundem la principala întrebare:
Trebuie să călătorim cu copii, sau nu?
Probabil la această întrebare fiecare din noi ar trebui să răspundă singur! Eu demult mi-am dat un răspuns ferm: cu siguranță DA!!!

Budapesta, Ungaria. Iulie 2018

  Iar pentru cei, care încă nu au un răspuns, sau au dubii, vreau să aduc câteva argumente, din propria experiență! De ce să călătorim cu copiii, mai ales la o vârstă fragedă, ei oricum nu vor înțelege, sau nu-și vor aminti despre aceste momente! Așa ceva aud foarte des. Dar hai să vă întreb:
Ce e pentru voi o călătorie?
Prin același cuvânt, mulți din noi, înțeleg lucruri absolut diferite. Pentru unii călătoria e marea, plaja, odihna relaxantă sub umbrelă, detașarea de gânduri și griji, hotelul, soarele și bazinul. Unica sustragere de la acest relax, poate fi doar plimbarea până la bar după un alt cocktail. Pentru alții, călătoria e mișcarea. Un caleidoscop continui din țări, orașe, sate, locuri, parcuri, munți, mări, Oameni, peisaje frumoase, deplasări dintr-un loc în altul, drive și adrenalină! Posibilitate de a cunoaște Lumea noastră, a vedea, a auzi, a descoperi și a înțelege! Posibilitate de a te cunoaște pe tine însăși!
Și dacă în primul caz, copilul poate fi un obstacol, în primirea dozei de relax, mai ales dacă e la o vârstă fragedă, atunci în al doilea caz, lăsând copilul acasă, îl vei lipsi de o parte foarte importantă a vieții tale și a Personalității tale!

Larnaca, Cipru. August 2015

  Pentru mine, călătoria mereu a fost ceva important, iar în ultimii 2 ani, a devenit o parte  inseparabilă a viații mele! De aceea întrebare de a călători cu copilul, sau nu, a dispărut din start, din simplu motiv că el e o parte și mai importantă din viața mea! 

Uzhorod, Ucraina. Aprilie 2017

Cum se dezvoltă copilul, din momenutl în care începe a călători.

  Nu sunt un super părinte și chiar am foarte multe de învățat în la capitolul „educația unui copil”, mai ales în contextul în care trăim separat, din cauza divorțului! Dar, datorită călătoriilor, am avut posibilitatea să-mi cunosc fiul mult mai bine, să observ cum se schimbă el după fiecare călătorie, ce interese i-au apărut și multe alte lucruri importante. În afară de acesta, un factor foarte important este intimitatea noastră din aceste câteva zile, petrecute împreună, departe de toți.

  De fiecare dată când îmi iau copilul pentru a merge undeva, primesc ocară de la mama mea și anume din cauza că el va lipsi de la școală:
– Iar vă porniți pe drumuri! Da școala?
Am analizat acesta și am ajuns la concluzia, că o călătorie într-o țară sau loc nou îi dă un impuls mai puternic în dezvoltarea sa, decât cele câteva zile petrecute la școală! Nu, nici într-un caz să nu credeți că sunt pentru aceea ca să lăsăm școlile și să ne pornim prin lumea mare! Vorbesc doar de câteva zile. Și dacă am de ales între a trimite băiatul la școală sau a merge într-o călătorie pe maxim o săptămână, cu siguranță aleg a doua!

Spre Atena. Mai 2018

  Analizându-mi copilul de la primele călătorii și până la ultima, am observat niște schimbări esențiale și foarte importante în înțelegerea mea a proesului de educție și dezvoltare a unui copil. Evident, el s-ar fi dezvoltat și fără Cipru, Franța sau Marea Britanie, dar sunt careva schimbări, care eu cred că au fost stimulate anume de călătorii! Să le luăm pe rând, de la cele mai nesemnificative, până la cela mai importante:
1. A devenit mai puțin capricios și mofturos. Cel puțin în ultimele călătorii, a fost foarte evidentă această schimbare. Dacă spre exemplu, chiar la începutul anului trecut, în Paris, uneori trebuia să-l conving să mai mergem puțin, să mai vizităm ceva, căci după câteva ore, ori obosea, ori se plictisea, apoi la sfârșitul anului, în Londra, aceste întrebări practic au dispărut. Într-o singură zi puteam merge pe jos în jur de 15 km și vizita o mulțime de locuri.
2. A devenit mai responsabil. Am observat această când merge vorba de lucrurile personale, geanta, haine, obiecte, de care are grijă să nu le uite prin aeroport sau în alte părți.
3. S-au schimbat unele priorități. Mai bine zis a devenit mai puțin materialist. Dacă încă nu demult auzeam întrebări de genul „tata da când îmi vei cumpăra aceea sau aceea…?”, în ultimul timp aud tot mai des, întrebări de genul „tata da când vom merge acolo sau acolo…?” Acest lucru mă bucură nespus de mult!
4. Înțelegerea faptului că oamenii sunt absolut diferiți, dar egali. Demult nu mai întoarce capul spre un om tatuat, cu piersinguri pe tot corpul, oameni de altă rasă, sau cu altă orientare sexuală. Pentru el acesta a devenit o normă și nici întrebări nu mai apar la acest subiect.
5. Comuniarea și contactul cu oamenii noi. De felul său, fiul meu e un copil rușinos și destul de greu intră în contact cu un om nou, sau mai ales cu un străin, care vorbește o altă limbă. Dar după ultimele călătorii, am observat, ca timpul necesar lui pentru a intra în contact cu o persoană nouă, s-a micșorat considerabil.
6. Noi interese. Am observat cum i s-au schimbat interesele, mai ales față de emisiunile tv care le privește. Tot mai des îl văd cum caută emisiuni de pe canalele National Geografic, Discovery și History. Se interesează de geografie și istorie. Într-o zi chiar mi-a zis că ar dori să vadă Italia, în special orașul antic Pompei și Irlanda, simbolul căreia este trifoiul. Dacă sincer, am fost plăcut uimit. La fel a fost, când am vizitat muzeele British Museum și Natural History Museum, din Londra. Cu plăcere s-a plimbat ore în șir, a examinat exponatele și mi-a adresat o mulțime de întrebări.

Natural History Museum, Londra, Marea Britanie

Noi emoții și bucurii

  Încă un argument în folosul călătoriilor împreună cu copiii, sunt emoțiile, care le primesc ei. Da, copilul poate primi noi emoții oriunde nu s-ar afla, curtea blocului, școala, grădiniță sau market. Așa sunt ei. Dar emoțiile devin mai pronunțate, atunci când scoatem copilul din împrejurările cunoscute lui – curtea, casa, orașul satul sau țara. Pentru aceasta nu neapărat e nevoie să mergem pe alt continent, e suficient într-un weekend să mergem în orașul vecin, spre râu, pădure, lac. Și cred că ar trebuie de început, anume de la aceste mici escale.

  Îmi amintesc de anii petrecuți la școală, mijlocul – sfârșitul anilor 90. Când o călătorie peste hotare era ceva din lumea imposibilului. Când vedeam prin manualele de istorie și geografie Turnul Eiffel, Coloseummul din Roma, sau Acropole din Atena. Era ceva din lumea, unde nici nu visam să ajung cândva. Apoi am observat emoțiile de pe chipul fiului, când el prima dată a văzut Turnul Eiffel! Pentru el aceasta deja nu mai e ceva imposibil și la fel a devenit o normă. Apoi la școală, când profesorii povestesc despre o anumită țară sau monument, pe care el l-a văzut, copilul cu ușurință se implică în discuție.

Paris, Franța. Ianuarie 2018

Notre Dame de Paris. Franța. Ianuarie 2018

Vedere spre râul Tamisa și Big Ben, din cabina London Eye. Londra, UK. Noiembrie 2018. Ziua de naștere a fiului)

Lumea e mare, diferită și interesantă

  Și ultimul argument în favoarea călătoriilor cu copiii. Arătându-i copilului, de la o vârstă fragedă, cât de frumoasă, diferită și interesantă este planeta noastră, noi stimulăm în el dorința de a cunoaște și a descoperi. Toate aceste dorințe vor rămâne cu el pentru toată viața, iar viața lui niciodată nu va fi o rutină, chiar dacă la o vârstă oarecare, el nu va mai călători. Acest lucru mi se pare extrem de important, ca și faptul că cele mai colorate amintiri din viața lui, vor fi legate anume de noi!

Parlamentul Ungariei. Budapesta, Ungaria. Iulie 2018

Plimbare prin Londra. Noiembrie 2018

Panorama Atenei, de pe dealul Lycabettus. Mai 2018

Călătoria, a devenit unul din cele mai perfecte cadouri care le pot oferi oamenilor dragi!

Disney Land Paris. Ianuarie 2018

  Am analizat și am găsit o mulțime de lucruri absolut neimportante pentru mine, la care pot renunța în favoarea călătoriilor. Cred că o poate face fiecare!

  Spre final aș vrea să zic că tot ceea ce am scris în acest articol, nu e o recomandare sau sfat, e pur și simplu viziunea mea asupra subiectului. Totul se bazează pe comparații și experiențe proprii. Nu sunt psiholog și nici pedagog… Fiecare alege singur ce este benefic pentru copilul său! Iar dacă acest articol vă va influența cumva, sau în următoarea călătorie veți merge împreună cu copilul vostru, voi fi bucuros să aflu despre asta!

În aștepatarea zborului. Aeroportul din Budapesta. Iulie 2018

Până am mers după cafea, a reușit să se scalde într-un havuz) Nu vă închipuiți câte emoții a avut. Budapesta, Ungaria. Iulie 2018

  Dacă ați observat, nu am scris nimic contra călătoriilor cu copiii. Din simplu motiv că nu cunosc vreun motiv, sau argument! Am văzut doar beneficii și sunt absolut PRO!
Împărțiți-vă în comentarii cu experiențele voastre, de a călători cu copiii!

Atena în culori)