Blogul unui Wagabond

Această aventură am trăit-o anul trecut, la sfârșitul verii și cu siguranță a fost principala aventură a acelei veri! În acest articol am să vă povestesc despre călătoria noastră cu bicicletele pe malul Prutului, de la Criva r-ul Briceni, până la Giurgiulești r-ul Cahul, adică prin toată Moldova. Voi încerca să transmit emoțiile trăite de noi în cele cinci zile, să vă arăt frumusețea locurilor din acele zone, să vă fac cunoștință cu oamenii de acolo și viața lor de zi cu zi.

După ce în 2020 am trecut Moldova în lung și lat, ne-am gândit că ar fi bine să mai găsim un traseu și să ne aventurăm în a treia veloexpediție! De ce expediție? Fiindcă traseul a fost ales în așa mod, ca să trecem cât mai departe de orașe, trasee naționale și să descoperim acele locuri și localități, despre care majoritatea din noi nici nu au auzit. Se pare că ne-a reușit!

La începutul verii am început discuțiile despre această călătorie, am făcut anunțuri, am planificat traseul. Ca de obicei, de la început o mulțime de oameni s-au aprins și au zis că merg, ca în final să mergem doar în cinci. Am stabilit că mergem la începutul lui august și totodată organizăm o campanie de fundraising, iar banii pe care îi vom aduna, vor fi donați AO ”Sprijin și Speranță” – organizație care ajută și are grijă de copii cu autism și părinții acestora, din orașul și raionul Ungheni. 

Pe data de 8 august, am pornit la drum. Am stabilit că ne întâlnim la Autogara de Nord din Chișinău, de unde vom pleca cu un microbuz spre Criva. Peripețiile au început imediat ce am ajuns în apropierea gării. Domnul cu care ne-am înțeles în privința transportului ne-a rugat să-l așteptăm nu la gară, dar puțin mai departe. Când a venit microbuzul, s-a dovedit a fi un simplu microbuz de rută, plin cu pasageri. Pasagerii au rămas șocați din cauza celor întâmplate și ne-au trimis blesteme și înjurături, până noi băgam gențile și bicicletele în salonul microbuzului peste capul lor! Dar nu era vina noastră, deoarece am fost duși în eroare de către transportatori. Pe la Bălți spiritele s-au calmat și toți au primit cele întâmplate mult mai ușor. Peste aproximativ 4,5 h eram la Criva.

Ne-am cazat la pensiunea ”La Mamuca”, ca și data trecută. Urmau pregătirile pentru drum, locului de dormit și cinei. În aproximativ o oră totul era pregătit și ne-am așezat să luăm cina.

Înainte de culcare am fost contactați de colaboratorii Poliției de Frontieră, cu care am coordonat pornirea, traseul și alte chestii, deoarece pe parcursul întregului drum, ne aflăm în zona de frontieră. Dar și suportul lor ne-a prins bine. 

Ziua întâi – ziua întâlnirilor. Criva – Duruitoarea Veche.

Ceasul a sunat la 4:40, la 4:50 eram în picioare. Noaptea mi-am luat covorașul și sacul de dormit și m-am culcat afară, sub cerul liber, deoarece un coleg de al nostru sforăia extraordinar) La fel a făcut-o și Sergiu, peste vreo 20 min după mine. Ne-am strâns lucrurile, verificat și pregătit bicicletele, igiena, dejunul și am ieșit la traseu, unde deja eram așteptați de băieții de la Poliția de Frontieră (direcție Nord), care ne-au adus apă și ne-au însoțit cu girofare până la marginea satului. 

Era un timp perfect pentru a pedala: vânt slab în spate, puțin înnorat și răcoros. Am ajuns în orășelul Lipcani, unde am vizitat conacul Rosetti-Rosnovanu, care evident se află într-o stare foarte rea, practic ca și tot patrimoniul nostru național… Câteva poze, excursie prin conac și pornim mai departe. 

Pe drum suntem întâlniți de șeful sectorului „Lopatnic” al Poliției de Frontieră – Dmitri Cojuhari. De treabă bărbat, ar putea fi fața Poliție de Frontieră. Ne-a servit cu ceai, ne-a povestit despre lucrul lor.

A urmat satul Pererîta, satul de baștină al poetului Grigore Vieru, unde am vizitat Casa Muzeu, care-i poartă numele. Directorul muzeului, domnul Veaceslav, pe care îl cunosc din călătoria precedentă, ne-a întâlnit cu cafea, biscuiți și o discuție plăcută.

Domnul Veaceslav ne-a făcut o excursie prin muzeu, ne-a dus la locul unde în anii 90-91 a avut loc „Podul de Flori” și ne-a arătat biserica veche din sat. Un mare mulțumesc dumnealui! 

Casa părintească a lui Grigore Vieru, care a fost trasnformată în muzeu:

Biserica din lemn din Pereîta și o casa bătrânească din preajmă cu o usă și niște geamuri extraordinare:

La marginea satului ne-am luat rămas de la domnul Veaceslav și am pornit mai departe.

Am trecut în grabă satele Tețcani, Bezeda, Lopatnic și Viișoara, după care am ajuns în satul Bădragii Noi, raionul Edineț, unde pe străzile înguste și întortocheate am dat peste o remorcă cu balegă, care a blocat drumul, trecem obstacolul si mergem spre malul Prutului, la izvorul ”La Cheatră”, în preajma căruia luăm prânzul.

După prânz îl întâlnim iarăși pe Dmitri de la PF, care ne conduce până în apropierea satului Corpaci. Pe drum ne arată cel mai înalt punct de pe sectorul său, de unde se deschid niște priveliști extraordinare spre Prut. Ne luăm rămas bun de la Dmitri și îi zicem mare mulțumesc pentru timpul acordat și locuri noi, pe care ni le-a arătat!

Sătucul Dumeni, raionul Râșcani. Nu era planificat, dar am decis să mergem prin sat pentru o scăldătoare. Sătucul e foarte mic, dar se află într-un loc pitoresc, pe malul lacului Costești-Stânca. Ajungem la lac unde mai întîi „plângem” de durere văzând toată mizeria lăsată de cetățenii noștri acolo, apoi ne scăldăm, bem o cafea și mergem mai departe.

Ajungem la Văratic, intrăm pe la un magazin mâncăm niște dulciuri, ca să ne întărim înainte de dealul de la Duruitoarea. Chinuiți de acel deal, plini de colb și obosiți, ajungem la Duruitoarea Veche, la doamna Ludmila și domnul Gheorghe, cu care prietenesc de aproape doi ani și la care ne oprim de fiecare dată când ajungem la Duruitoarea. Ne-am spălat și ne-am așezat la masă. 

Doi dintre noi au decis să doarmă în casa, alții trei printre care și eu vom dormi în corturi, în ograda casei. Dar spre miezul nopții am trecut și eu în casă, deoarece a început să plouă.

Corturile instalate în ograda casei doamnei Ludmila și domnului Gheorghe:

Cina:

În această zi am parcurs primii 99 km, de la Criva până la Duruitoarea, prin 3  raioane, un orășel și 15 sate. Fundraisingul ne-a adus în jur de 500 €.

Ziua a doua – ziua drumurilor de pietriș. Duruitoarea Veche – Valea Rusului.

Din cauza ploii, planurile noastre au avut de suferit. Am dormit până la 9, după care ne-am pregătit bagajele, am mâncat un dejun gustos pregătit de doamna Ludmila și pe la prânz am pornit la drum. Mulțumim gazdelor, pentru ospitalitate! 

Forfota și pregătirile pentru drum:

După planul nostru, până seara trebuia să ajungem la Ungheni, dar nu a fost să fie, ne-am campat la vreo 30 km până la Ungheni.

După Duruitoarea am intrat în orășelul Costești, unde am luat câte o cafea oribilă și câte un croissant „de ieri” de la Rompetrol. A urmat satul Păscăuți, unde la ieșire din sat am căscat gurile și în loc de dreapta am luat-o la stânga. Ne-am dat seama că suntem pe drum greșit abia lângă satul Petrușeni, vreo 7 km și un deal nebun. Am făcut cale întoarsă. 

Trecem câteva sate micuțe și ajungem la „Suta de Movile” – una din cele mai mari dezamăgiri din Moldova. Nu înțeleg ce poți vedea acolo? Mergem mai departe spre Sud-Estе, direcția Ungheni. Vânt în spate, viteza medie 27 km/h. 

Trecem fără oprire satele Balatina, Tomeștii Noi, Cuhnești, Movileni și ajungem la „Pădurea Domnească” și satul Moara Domnească. La magazinul din sat facem prânzul: Rollton, șprote, iaurt, legume și niște crenvurști. La plecare ajutăm o fetiță drăguță să-și repare bicicleta. Probabil s-a rușinat de prezența noastră, a urcat pe bicicleta și i-a căzut lanțul)

Încet cu încet am ajuns în raionul Fălești. În satul Călinești, lângă „Ларек” întâlnim un băiat de vreo 10-12 ani, cu care facem cunoștință. Ne zice că e Ion Tătaru, apoi Rotaru, apoi că e în clasa a treia, apoi că are 5 ani… Miroase a ”escrocherie”, de aceea îi punem numele de Ion Tataro-Mongol, deoarece doi ”tătari”, deja avem printre noi.

Mai vine o doamnă,  care a început să ne povestească câte și mai câte și cât de grea e viața. După ce a înțeles că chestia cea mică din mâna mea e cameră de filmat și că este filmata, a zis că viața e frumoasă, guvernul e bravo, iar tot ce a zis până acum e aberație)

Plecăm mai departe și ajungem pe niște drumuri de pietriș, care păreau să fie cu o lungime de o veșnicie.

Ajungem în satul Pruteni, r-ul Fălești, unde facem cunoștință cu Lenuța și Natasha, două doamne vesele, cu miros specific de rachiu de sfeclă. Fac un selfie cu ele. La magazin ne aprovizionăm cu cele necesare pentru seară și dimineață, și mergem mai departe. 

Ajungem la sătucul Valea Rusului, unde dăm peste postul Poliției de Frontieră. Discutăm cu băiatul de acolo, el zice că ne cunoaște, deoarece ne-a văzut în postările de pe pagina lor și ne permite sa ne campăm chiar alături de ei, la un loc amenajat. La fel ne permite să facem baie și să ne încărcăm gadgeturile. 

Amenajăm locul de camping:

Aranjăm corturile, pregătim masa din hrișcă, crenvurști, legume și Brandi albanez. Sticla acesta de băutură am adus-o un an în urmă din Albania și tot nu găseam ocazie să o deschid. 

Pregătirea cinei:

Această zi ne-a adus 75 km, prin 2 raioane, un orășel și 19 sate. Iar fundraisingul încă 200 euro. Nu rău, luând în calcul că am pornit abia la prânz. 

Ziua a treia – ziua drumului lung și pauzelor la cafea. Valea Rusului – Leușeni.

Ne-am trezit pe la 5, dar am pornit abia la 7:10. Următorul sat pe traseu a fost Lucăceni, raionul Fălești. Sătuc pitoresc de pe malul Prutului. Era acoperit de ceață și mi-a reușit să fac niște poze bune cu drona. 

Trecem câteva sate mici și ajungem la Taxobeni. Observăm biserica din sat, o clădire extraordinar de frumoasă cu o vârstă de peste o sută de ani, dar cu niște termopane oribile din plastic, instalate de către pop-dizainerii de acolo. Întâlnim popa de la biserică și-l luăm la ”trei parale” pentru vandalism față de patrimoniu. Popa a zis că nu e vina lui, dar cred că a mințit!

Biserica din Taxobeni:

Ajungem la Sculeni, servim câte o cafea la Bemol și mergem mai departe. În aproximativ o oră ajungem la Ungheni. Ne întâlnim cu echipa moldova.org, cu care filmăm un scurt interviu. După care ne vedem cu d-na Nina de la asociația pentru care am organizat fundraisingul. Stând la un ceai, discutăm vreo jumătate de oră despre autism. Aflăm de la dumneaiei multă informație nouă și utilă, care ne schimbă viziunea asupra autismului. 

Ungheni: doamna Nina și echipa de filmare de la moldova.org:

Ne luăm rămas bun de la doamna Nina și mergem în centru orașului, la Linella, unde ne întâlnește Vitalie, care ne servește cu câteva sticle de vin bun și o sticlă de Nimorinka, dar și niște cașcavaluri. Facem un selfie și îl învățăm să strige „kuuuurvaaa”!

La ieșirea din Ungheni facem câteva poze cu băieții de la Poliția de Frontieră. Trecem satele Costuleni și Măcărești, unde facem poze cu drona și bem apă la izvorul ”Harap Alb”. Ajungem la Grozești – satul lui Plaha, unde facem o pauză la magazin și mergem mai departe.

Păsările de pe lacul din satul Măcărești, prinse în zbor:

Mai urmează câteva sate unde găsesc doi noi followeri: Denis și Gabi, cărora le dau câte un sticker Wagabond Travel. Ajungem în apropierea satului Leușeni. La Sergiu se sparge roata, reparația căreia ne ia vreo douăzeci de minute. Pe la orele 20 ajungem la vama Leușeni.

Băieții de la PF ne permit să ne campăm alături, să facem baie și ne servesc cu niște harbuji și zămoși dulci, dulci. Mi-am, dat seama că undeva pe drum am pierdut tricoul și pantalonii de ciclism(

Campingul nostru la Leușeni:

Această zi ne-a adus 111 km, 3 raionale, un oraș și 17 sate. Fundraisingul în jur de 150 euro.

Ziua a patra – ziua prietenilor și vântului în spate. Leușeni – Cahul. 

Deșteptarea la 5:20, pornirea la 7. Trecem pe la benzinăriile de lângă vamă, unde servim următoarea cafea oribilă și croissant. După cafea ne despărțim de Emilian și Dmitir, deoarece băieții au venit doar pentru trei zile. Le mulțumim pentru timpul petrecut împreună! Pe parcursul traseului rămas, ne-a fost dor de ei!

Urmează câteva sate micuțe de pe malul Prutului, trecând prin care ne apucă tristețea și ne apar gânduri suicidale. E foarte trist acolo.

Ajungem la Sărata-Răzești, r-ul Leova, peste tot e depresie și pustietate, dar dăm peste un magazin unde viața curge ca vinul din butoi: discutăm cu localnicii, facem selfie, primim cadouri sub formă de un colac și vreo trei marmelade… Ni s-a propus și vin de casă, ca de obicei de care ”bea doar primarul și popa”, dar am refuzat) Ne simțim bine și ne-a trecut depresie. Mergem mai departe! 

Mergând spre satul Sîrmă, încurcăm puțin drumul, dar ne vine în ajutor un moșnegel, care ne îndrepta pe calea cea dreaptă. 

Trecem Sîrma și ajungem în orașul Leova unde ni se propune un program întreg de activități. Cei de la PF ne invită la ei la sector unde ne odihnim puțin, facem poze. Mergem spre centru la o pizzerie, unde ne întâlnim cu Artiom – prima dată în offline. Apoi vine vechiul meu prieten Pavel. Cu ambii avem o discuție plăcută! 

După prânz și discuția cu prietenii, mergem la AO „Forța Susținerii”, care la fel ca și AO „Sprijin și Speranță” lucrează cu copii cu autism. Aurica și colegele sale ne arată camera senzorială și ne explică cum funcționează acesta. Cu Aurica facem cunoștință absolut întâmplător la pizzeria unde am mâncat. Ea ne-a recunoscut din postările de pe rețele. 

La plecare din Leova, lângă o gheretă cu cafea începem o discuție cu un domn. Se plânge că viața e grea și „regimul” îl asuprește. Îi zicem că suntem de la Televiziunea de Stat și lucrăm la filmul „А вот при Додоне, такой х@йни не было”. Domnul imediat învie și ne povestește că primăria de la Leova în alianța cu Maia Sandu nu-i achită salariul)))

La ieșire din satul Hănășeștii Noi, direcția Cantemir:

Mergem pe malul Prutului, filmăm niște cadre cu drona și ieșim la traseul spre Cahul. La vreo 10 km de Leova, acolo unde se repara șoseaua, întâlnim o familie formată dintr-o femeie și un bărbat, ambii cu ”cea mai bună educație din lume”, adică sovietică, care furau nisip de la șantierul de acolo. Oamenii au ajuns acolo cu un bus de vreo 10 k euro, de la o distanță de vreo 10 km, au cheltuit combustibil, ca să ia ”pe degeaba” câteva căldări de nisip. Mergem mai departe. 

Cantemir, benzinărie, cafea, Snickers, câteva sate și ajungem la Gotești, un sat extraordinar de lung. Cumpărăm niște poamă de la doi tineri și le dăm câte un sticker. Plus doi noi foloweri)

Încă câteva sate și ajungem la cifra de 400 km traversați în această călătorie. Azi mama Natură ne-a trimis vânt în spate, datorită căruia am putut pedala 126 km. 

Ajungem la Cahul, mai luăm câte o cafea, o înghețată și mergem spre centru. La Linella ne aprovizionăm cu cele necesare și mergem să căutăm un loc pentru camping. Bojîka ni-l trimite în cale pe Valentin, un băiat de treabă din oraș, care ne petrece până la lac, din parcul orășenesc. Dar mai întîi facem o încercare de a ne campa pe teritoriul sanatoriul „Nufărul”. Nu ne reușește, deoarece „directorul de noapte”, adică paznicul, conectează sindromul de „vahter” și zice „nu e posibil, INTERZIS”. Am găsit un loc mai la dos și ne-am campat lângă lac.

Orașul Cahul:

Ne scăldăm, apropo lacul părea a fi foarte curat și încheiem ziua cu niște țuică de piersici. 

Am pedalat 126 km, de la Leușeni până la Cahul. Am traversat 3 raioane, 2 orașe și 17 sate. Pe conturi s-au mai adunat vreo 200 euro. 

Ziua a cincea – ultima. Cahul – Giurgiulești.

Trezirea la 5:45, în acestă ne-am permis să dormim cu 45 min mai mult) Am evitat pregătirea dejunului și pe la 7 am pornit.

Pregătirile de drum:

Până la pornire am făcut ordine la locul de camping, deoarece era murdar. Facem câteva poze cu drona a parcului și a or. Cahul.

Lasăm locul mult mai curat decât l-am găsit:

Găsim o cafenea deschisă, de unde luam cafea și croissante. Chestia asta cu localuri matinale e tare faină. În Chișinău în afară de benzinării, la 7 dimineață nu ai unde servi o cafea, dar în Cahul ai. 

Ieșim din oraș, trecem în grabă câteva sate și ajungem la Văleni, renumitul sat de unde e bunica care a participat la Eurovision împreună cu Zdob și Zdub. Fac câteva poze cu drona, deoarece împrejurimile localității au un relief interesant. 

Ajungem la Slobozia Mare, unde încercăm să vizităm ”Vinaria din Vale”, dar cu regret sâmbătă erau închiși. În schimb un angajat de a lor ne-a spus că putem procura vinurile produse de ei la piața din centru satului.

Ajungem acolo, luăm un alb și niște patiserie, deoarece altceva nu era. Între timp vine Felicia de la PF, care ne aduce fructe și bomboane. Facem cunoștință în offline, deoarece până atunci ne-am auzit doar la telefon. Mulțumim acestei minunate femei!

În scurt timp ajungem la Giurgiulești. Facem poze la intrare în sat și plecăm spre port. Portul a fost destinația finală al călătoriei noastre. Facem un selfie, câteva poze cu drona și plecăm spre sectorul PF, unde facem duș, puțin ne odihnim și băgăm bicicletele împreună cu bagajul în mașina oferită de ei. 

Mașina ne duce până la Cahul. Șoferul s-a dovedit a fi un băiat pozitiv și fain, cu care am discutat tot traseul. 

Ajungem la gară, unde vedem cum autobuzul pornește. Mașina ne duce în centru, la stația „Busuioc” unde urcăm în autobuzul spre Chișinău. Aproximativ la orele 19, ajungem în capitală, la Gară de Sud, asamblăm bicicletele și mergem acasă. 

În această zi am mers 51 km, de la Cahul până la Giurgiulești. Am trecut prin 11 sate. Din donații am adunat în jur de 350 euro. Mulțumim! 

Asta a fost ultima zi a călătoriei noastre, care a durat 4,5 zile! 

Pentru mine a fost a treia traversare a țării dintr-un capăt în altul, pentru băieți a fost prima. A fost dificil dar interesant. Călătoria noastră a fost un pic mai ușoară și confortabilă datorită unui număr mare de oameni, cărora vrem sa le mulțumim! 

În primul rând tuturor celor care au donat! Datorită vouă viața multor copii și părinți va fi mai ușoară! 

Mulțumim familiilor noastre, oamenilor dragi și prietenilor! Echipei care a stat în spatele nostru, a coordonat, a promovat a scris texte, a răspuns la mesaje și ne-a susținut cu glume si cuvinte bune: Sergiu, Sergiu și Tatiana! 

Mulțumim doamnei Angela, doamnei Ludmila și domnului Gheorghe pentru ospitalitate! Mulțumim Poliţia de Frontieră a Republicii Moldova și domnului Rosian pentru tot ajutorul acordat!  Echipei direcției Nord al PF, lui Dmitri și Alesia! Echipei direcției Vest al PF și Mariana! Băieților de la sectorul PF „Pruteni”! Echipei direcției Sud, domnului Vasile și Felicia! Băiatului care ne-a dus cu mașina până la Cahul! 

Mulțumim Dorinei pentru că a avut grijă să primim la timp Permisele de Acces în Zona de Frontieră! 

Lui Alex Buretz – un Mare Mulțumesc pentru poza de cover, ca de obicei reușită! 

Mulțumim doamnei Nina și Aurica pentru răbdare și insistența cu care luptați, ca viață acestor copii să fie mai ușoară! 

Oamenilor simpli, pe care i-am întâlnit în drum, cu care ne-am salutat, discutat, glumit!

Prietenilor care ne-au întâlnit în diferite localități: Vitalie, Artiom, Pavel! Lui Valentin din or. Cahul care ne-a arătat locul unde putem dormi. Lui Vasile și Alexandr pentru echipamentele acordate! 

Anei și echipei Moldova.org pentru camera de filmare și powerbank. 

Mulțumim prietenilor din presă și administratorilor canalelor de Telegram, care ne-au susținut și promovat! 

Mai pe scurt am rămas cu un car de emoții, în majoritate pozitive! Am cunoscut oameni faini, am salutat o mulțime de lume, căci una din regulile acestui trip a fost de a ne saluta cu fiecare trecător! 

Țara noastră e frumoasa, nu ezitați să o descoperiți!