Salut Prieteni! Acesta e primul articol de pe acest blog, dedicat Moldovei. Iubesc acest pământ, cu locurile, tradițiile, satele și Oamenii săi! Pe viitor voi scrie articole nu doar despre călătorii peste hotare, dar și despre locurile din țara noastră, cele cunoscute și mai puțin cunoscute.
Pe 9 mai am organizat o plimbare cu bicicletele, prin unele din cele mai frumoase locuri din Moldova. Am ales zona Răutului, dar mai exact porțiunea de râu dintre satele Pohorniceni și Piatra, r-ul Orhei și satul Tribujeni, r-ul Orhei, care intră în complexul Orheiul Vechi. Distanța traseului a fost de 112 km, dintre care aproximativ 25 km, prin aceste locuri deosebite.
Evenimentul a fost public, dar au participat numai patru persoane, dintre care două femei și doi bărbați. Probabil pe mulți i-a deranjat distanța, de aceea au renunțat să meargă. Pe viitor voi organiza trasee de până la 70-80 km, în ambele direcții.
Am descoperit acest traseu în 2014, de când am început a practica mai serios ciclismul și ciclo-turismul. În acești cinci ani am mers peste 25 mii km, dintre care aproximativ 22 mii prin Moldova. Până atunci cunoșteam foarte puține despre locurile din țara noastră, iar ciclismul m-a ajutat să le descopăr. Curând voi scrie un articol despre toate locurile vizitate, dintre care multe sunt mai puțin cunoscute.
Cum a fost pe 9 mai. Dimineața ne-am adunat la punctul de pornire, am așteptat puțin, poate mai vine cineva și apoi am dat start. Până la Pohorniceni, am ajuns în aproximativ două ore și jumătate…cam greu, căci de obicei, trecem distanța dată în maxim o oră și jumătate. Dar am avut câteva pauze pentru a cumpăra cele necesare la drum, plus am avut eu ceva probleme tehnice cu încălțămintea pentru ciclism, mecanismul căreia a înclinat și nu mă puteam descuia cu piciorul stâng de bicicletă…
Start:
După două ore și jumătate ajungem la Pohorniceni. Panorama Răutului și satului Piatra, din satul Pohorniceni:
Trecem Răutul. Localnicii spun că podul a fost reparat… Vă imaginați cum arăta el până la reparație… Zeci de oameni zilnic trec pe el dintr-un sat în altul:
Extrim:
Trecând Răutul și ajunși în Piatra, am făcut un popas pentru a lua masa. Ne-am ridicat pe cel mai înalt deal de lângă sat de unde se deschid niște panorame fenomenale!
Apropo, despre satul Piatra. Satul Piatra în trecut s-a numit Lazo, în cinstea eroului sovietic, originar din acest sat Serghei Lazo, care a condus mișcarea comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raioane din Rusia poartă numele lui Lazo. LA moment în Piatra este deschis muzeul Serghei Lazo.
Masa, cu un roșu, legume și plăcinte:
Panoramă spre Răut și satul Pohorniceni:
Răutul face un ocol în jurul satului Pohorniceni:
Am mâncat, am savurat peisajele și ne-am pornit să explorăm Natura și satele de pe malul Răutului.
Satul Piatra, malul Rătului:
O mică fotosesie și la drum:
Popas:
Chill total:
La marginea satului Piatra, tot pe malul Rătului, se află așa o clădire părăsită, construită pe timpurile sovietice. Localnicii ne-au zis că aici a fost o stație de distribuire a energiei electrice, care alimenta câteva sate din preajmă. Interesantă arhitectură:
Următorul sat de pe traseul nostru a fost Furceni. Și pentru a nimeri acolo, a fost nevoie iarăși de a trece râul. Un lucru tare interesant pe acestă porțiune de Răut, peisajele se schimbă, practic de la sat la sat. Lângă Piatra, e mai stâncos, cu verdeață, dealuri… Lângă Furceni e și dealuros, stâncos, dar sunt și lanuri întinse cu multă iarbă verde. Lângă Tribujeni, găsim un canion, asemănător cu peisajele din Afganistan sau Iran.
Priviți ce minune! Patrimoniul nostru, care dispare(((
Și încă una:
Împrejurările satului Furceni:
Peisaje asemănătoare cu Munții Carpați:
Contact cu Natura:
Fântână tradițională, cu apă curată și rece. Să fie sănătoși cei care au restaurat-o și cei care nu o vandalizează:
Natura e cel mai bun designer și arhitect:
Cina, înainte de a trece Răutul:
O istorioară amuzantă, sper Prietenii mei, cu care am mers să nu se supere))) Când am ajuns în acel loc unde am luat cina, le-am zis că ar trebuie să fie un pod improvizat, peste care putem trece Răutul, dar podul de fapt nu era. Ultimul pod era în Furceni și următorul aproape de Tribujeni. Dar noi am avut nevoie să trecem Răutul, căci pe partea unde eram, drum pentru biciclete nu era, doar o cărare îngustă prin pădure, plină de pietre. Am hotărât să nu le zic, că nu este trecere, ca să nu se întoarcă înapoi și să poată vedea acea poiană mare și verde de lângă fântână și să aibă un pic de extrim, trecând Răutul cu bicicletele în spate))) Sper că le-a plăcut aventura!
Trecem Răutul:
Apă curgătoare și rece, dar fetele au dat dovadă de un adevărat eroism:
Râul a fost trecut, picioarele spălate de nămol…urma să pornim mai departe. Pe drum am întâlnit o gașcă de vreo 12 tineri, care se odihneau la un grătar. Imediat ce ne-au observat, am fost invitați la masa. Băieții pregăteau pilaf cu legume și carne de miel, după o rețetă specială. Ne-au servit și pe noi, dar eu fiind vegetarian, m-am limitat doar la brânză de oi, legume și vin. Prietenii au confirmat că prima dată mănâncă așa pilaf gustos. Dar eu am rămas să mă dau cu părerea despre vinul servit… Sincer, rareori beau vin de casă și rareori gust ceva bun, dar acesta a fost un adevărat nectar, cu aromă și un postugust intens! Mersi băieților pentru invitație și ospitalitate!
Vin de casă, servit dintr-o cană de fier, lângă foc, la Natură, alături de oamenoi veseli și interesanți:
Peisaje alpine:
Dragoste:
Vinul și pilaful ne-au dat dispoziție și puteri pentru drumul de mai departe) Am trecut canionul din apropierea satului Tribujeni și am ajuns în sat, de unde urma să mergem spre Chișinău.
Satul Tribujeni, mă refer la partea lui care e mai îndepărtată de traseu și mai puțin vizitată de turiști, are un farmec special. Stradele drăguțe ca în poveștile lui Ion Creangă… Bătrâni stând la taifas lângă fântâni, miros de foc și țară… Am trecut tot satul și am ieșit lângă complexul Orheiul Vechi la traseul care duce spre satul Ivancea și Chișinău.
O stradă din Trbujeni:
Bucurie pentru ochi. Satul Tribujeni:
Nici un geam din plastic, climatizator, sau alte prostii care strică aspectul clădirilor tradiționale sau istorice! Ahhh…bravo!
Am hotărât să nu intrăm pe la Orheiul Vechi, pentru că deja era oră târzie, dar și l-am văzut de zeci de ori…e prea popular și turistic. Ne-am pornit spre Ivancea și ridicând dealul, am întâlnit un băiat. Mergea singur pe marginea drumului, cu rucsacul în spate și cameră foto în mână. M-am oprit să întreb unde merge și poate are nevoie de ceva. Am făcut cunoștință: are 18 ani, se numește Gleb, e din Nijnii Novgorod, Rusia și la vârsta sa are deja vizitate 33 de țări, inclusiv Moldova. A fost pe patru continente și așteaptă viză pentru Australia. Din 33 de țări, 5 le-a vizitat singur, printre ele au fost așa țări ca Columbia și Mexic. Pentru mine e un adevărat erou! Eu am în jur de 20 țări vizitate, dar băiatul 33… BRAVO! Ați permite copilului vostru, să călătorească singur la așa vârstă?
Gleb, un nou EROU pentru mine:
La Chișinău am ajuns pe la ora 21:30, obosiți și plini de emoții! Ca să înțelegeți din toți patru cel mai pregătit pentru așa distanțe am fost doar eu, o zic nu pentru laudă, dar pentru ca să înțelegeți cât de bravo au fost ceilalți și cât efort au depus! Eu personal am primit o plăcere enormă, nu numai de la Natură, dar și de la Oamenii cu care am mers! Sper să mai repetăm!
Prieteni, dacă sunteți interesați de așa plimbări, Natura noastră, aventuri și noi cunoștințe despre țărișoara noastră, urmăriți paginile noastră de Facebook și Instagram, sau canalul Telegram, unde vom posta toate evenimentele care vor fi organizate!
Călătorii plăcute și noi aventuri!
Blogul unui Wagabond 