Blogul unui Wagabond

Dacă cineva v-ar întreba ce este Moldova, care ar fi acele cuvinte, sau fraze, care ar descrie țara noastră, așa cum o vedeți și o simțiți?

La ai mei 39 ani, pe care îi împlinesc curând, am vizitat o mulțime de țări și am cutreierat această țară în lung și lat. Am fost în toate orașele, toate raioanele și în peste 350 de sate. Nu sunt un patriot, cel puțin în varianta clasică a acestui cuvânt. La general consider patriotismul un instrument de manipulare. Eu nu aș merge la război pentru acest stat, nu mi-aș risca viața, nu mi-aș pune familia în pericol… Dar totuși să zic sincer, iubesc mult acest pământ și cred că mi-ar fi dor, dacă aș pleca de aici…

Și totuși ce este Moldova? Ce ne leagă de această bucățică de pământ? Ce este Moldova pentru mine? Cu ce se asociază și cum aș caracteriza această țară în câteva fraze.

Am ales 7 fraze, care reprezintă istorioara mea, despre ceea ce este Moldova.

1. Moldova este un peisaj!

Chiar dacă țara noastră nu are munți, mări, râuri multe și mari, nu înseamnă că e lipsită de frumusețe. Avem mii de locuri cu niște peisaje extraordinare, de la care uneori ți se taie respirație.

Peisajul unui lan de floarea soarelui într-o zi de vară:

Unui lan verde care trece în galben:

Sau poate e peisajul podgoriilor ruginii din luna noiembrie:

Peisajul Prutului, lângă satul Lopatnic, văzut în luna iunie:

Și peisajul bătrânului Nistru lângă satul Vărăncău:

Peisajul defileului Trinca:

Și rezervației La Castel:

Peisajul lanului cu trandafiri de lângă satul Misovca:

Peisjul Răutului și unui cal, care paște liniștit pe mal:

Sau peisajul insulei de la Naslavcea – inimei Moldovei:

2. Moldova este un sat!

Una din principalele bogății ale Moldovei, sunt satele. Acolo timpul parcă s-a oprit, sau are un ritm al său, acolo e liniște, uneori trist, iar uneori vesel. Acolo oamenii se cunosc unul pe altul și sunt gata să stea cu tine de vorbă, ore în șir, chiar dacă te văd pentru prima dată. 

Sătucul Octeabriscoe, din Dondușeni, uitat de lume și civilizație:

Pitorescul Vadul Rașcov, din Șoldănești:

Sau poate Vorniceni, din Strășeni:

Satul Tabăra din Orhei:

Și satul Brînzeni, din Edineț, văzut de pe stâncile din preajmă:

Sătucul Boroseni, din Dondușeni cu cmitirul său, o biserică micuță și cei 50 de locuitori rămași în sat:

Sau poate e satul Căbăiești din Călărași și acestă poartă frumoasă:

Satul Tudora, din Ștefan Vodă:

Satul Horodiște, baștina lui Ion Druță:

Sau poate e satul Fântînița, din Drochia și acestă biserică de aproape 150 ani:

Această casă frumoasă și părăsită, dintr-un oarecare sat, unde cândva a fost viață:

Sau poate aceasta:

3. Moldova este răsăritul și apusul!

Am întâlnit și am petrecut soarele în multe țări: Georgia; Iordania; Finlanda; Portugalia; Rusia; Ucraina; Israel; Polonia; Italia… Și se pare că peste tot e același soare, iar răsăritul și apusul e la fel, dar totuși cele de acasă m-au atins cel mai mult.

Răsăritul deasupra Nistrului, lângă Naslavcea, pe care l-am întâlnit atunci când ne-am pornit cu prietenii în cea mai lungă călătorie cu bicicletele prin țară:

Sau poate e răsăritul întâlnit pe dealul Bălănești – cel mai înalt punct al Moldovei:

Răsăritul întâlnit într-o vie din raionul Telenești:

Răsăritul desupra Nistrului, lîngă satul Speia:

Sau poate răsăritul întâlnit undeva în drum spre Nord:

Apusul desaupra lacului Beleu, într-o seară de iulie, când am mers cu un prieten să cutrierăm sudul țării pe biciclete:

Sau luna la apus, lângă satul Climăuții de Jos:

Apusul desupra satului Rusca, într-o seară răcoroasă de noiembrie:

4. Moldova este omul!

Moldova e o țară mică și totodată mare. Oamenii se deosebesc de la sat la sat, dar totodată avem și ceva comun: de la Nord la Sud; de la Vest la Est; români, moldoveni, ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, sau romi, toți avem ceva comun.

Oamenii cu care te pornești într-o călătorie pe malul Răutului:

Sau e acel rom din Otaci, despre care îmi amintesc cu zâmbet, chiar dacă ne-a bătut la cap, până ne reparam bicicletele:

Un locuitor al Găgăuziei, pe care l-am întâlnit în apropierea Comratului:

Sau poate e un bulgar din Taracliei, pe care l-am întâlnit la intrere în oraș:

Doi tineri, întâlniți pe străzile Benderului, care probabil până acum trăiesc ca în anii 90:

Sau e moș Ion din satul Purcari, pe care l-am întâlnit în Lunca Nistrului:

Acestă minunată doamnă, din Tudora, care s-a oprit să schimbe câteva vorbe cu noi:

5. Moldova este un loc necunoscut!

Fiecare din noi are locurile sale preferate, sau câteva locuri, care au fost descoperite întâmplător și pe care le asociem cu momente plăcute, din viața noastră. Acest articol ar fi prea lung, dacă aș descrie fiecare loc pe care l-am descoperit cutreierând țara. De aceea am ales aleatoriu doar câteva.

Defileul de lîngă satul Verejeni, Ocnița și acest tren prins dimineața devreme:

Lacul Albastru, de lângă Naslavcea:

Acest tunel feroviar vechi, din apropierea satului Gura Camencii, Florești:

Sau altul, de lângă Mateuți, Rezina:

Drumul vechi pavat, de la intrarea în orașul Vulcănești:

Sau e acest cimitir vechi de la marginea satului Cenușa, Florești:

Un copac singuratic, de pe dealurile de lângă satul Căbăiești, Călărași:

Sau poate e altul, din rezervația „La Castel”:

Pădurea de lângă Căpriana, văzută într-o zi de primăvară:

Sau e această colecție de mașini vechi, din satul Dîngeni, Ocnița:

6. Moldova este ceea ce dispare!

Moldova e bogată în monumente istorice, de arhitectură, sau alte lucruri importante care ne identifică și ne păstrează istoria. Cu mare regret, majoritatea din acestea arată jalnic și au fost distruse nu atât de timp, cât de indiferența noastră.

Moara de vânt din Cernoleuca, Dondușeni:

Biserica de lemn din Macareuca, Drochia, lângă care a fost ridicată o nouă biserică din piatră, iar această minune a fost lăsată în voia soartei:

Conacul familiei Pommer, din parcul Țaul, Dondușeni. Pe timpuri o perlă a nordului, acum arată așa:

Sau e această căsuță tradițională din satul Piatra, Orhei:

Orășelul Otaci, Ocnița, cu atmosfera sa, romi, comunism și religie:

Gările și stațiile de tren din satele noastre, unde cândva a fost viață și unde zilnic veneau, sau de unde plecau sute de pasageri:

Ruinile mănăstirii Veverița, lângă care la fel s-a construit o clădire nouă, în loc să fie adusă la viață cea veche:

Conacul familiei Ohanowicz, din apropierea satului Mândîc, din Drochia, unde din toate construcțiile, doar cavoul a rămas într-o stare bună:

Sau conacul familiei Rosetti-Roznovanu din orășelul Lipcani, Briceni. Aici totul e foarte trist:

7. Moldova este un lucru simplu!

În goana după viață, noi deseori uităm să trăim cu adevărat și să primim plăcere de la ceea ce ne înconjoară, de la lucrurile care la prima vedere par banale și simple… Dacă cândva voi pleca de aici, anume aceste momente îmi vor aminti despre țara noastră

Să te pornești cu prietenii într-o călătorie de 600 km, prin toată țara:

Apoi fix peste o lună în alta:

Să mergi cu copii în minile de lângă Șoldănești:

Sau să te pornești cu fiul tău de 11 ani în prima călătorie cu bicicletele de 127 km, să dormiți sub cerul liber, să comunicați și să primiți plăcere de la momentele petrecute împreună:

Să dormi cu prietenii în corturi și să savurezi panorama orașului Vulcănești:

Să mergi într-o drumeție pe dealul Bălănești:

Sau să te relaxezi în sânul Naturii, împreună cu familia ta și prietenii :

Să mănânci cea mai gustoasă ciorbă de legume, pregătită la foc:

Să înveți copii să iubească Natura, călătoriile și aventurile:

Sau să mergi cu familia în rezervația ,,La Castel”, pentru un picnic și un pahar cu vin:

Tot ce am scris în acest articol e doar o mică parte din ceea ce am vrut să spun despre Moldova. Fiecare din noi are Moldova sa și propria istorioară despre această palmă de pământ. Scrieți în comentarii ce este Moldova pentru voi și ce iubiți cel mai mult în această țară.

Călătoriți, căci merită!

Linkuri utile:
Wagabond în Telegram: https://www.t.me/wagabond_travel
Wagabond în Facebook: https://www.facebook.com/Wagabond-Travel
Wagabond în Instagram: https://www.instagram.com/wagabond_travel/

Poza reprezentativă pentru articol: Art of Alex Buretz