Blogul unui Wagabond

Se pare că despre această țară din Caucaz, nu a scris doar leneșul. În internet găsiți multă informație despre țară, ospitalitatea de acolo, vinul lor, bucătăria, Natura și multe alte lucruri interesante, despre Georgia. Așa am făcut și noi până a pleca, dar se pare că una e să citești articole și alta e să mergi acolo și să vezi totul cu ochii tăi.
Cu ce aș putea compara Georgia, luând în considerație ca anul trecut în afară de Georgia, am mai văzut alte 8 țări, printre care așa țări neobișnuite ca Israelul și Portugalia? Sigur cu niciuna! Și chiar aș aduce așa un exemplu… Noi bărbații moldoveni, suntem foarte alintați la capitolul Femei Frumoase, dar ne îndrăgostim și iubim doar una! Și ea nu neapărat e cea mai frumoasă, dar are „изюминка” ei, cum zic rușii! Așa este și Georgia, comparativ cu țările care le-am văzut până atunci!

De unde a apărut dorința de a merge și cum a început totul.
Încă vreo 5-6 ani în urmă am început a ma gândi la o călătorie în Georgia, pe când acestă țară apărea practic în toată presa posibilă, datorită schimbărilor și reformelor radicale, făcute de fostul președinte Mihail Saakashvili. Și credeți-mă pe cuvânt, schimbările sunt vizibile. Dar așa și am rămas doar cu dorința, din cauza mai multor motive: lipsa transportului direct din Chișinău, lipsa banilor pentru călătorii, frica subconștientă față de călătoriile de sine stătătoare… Iar în vara anului 2017, datorită aplicației couchsurfing.com, am cunoscut-o pe Aliona. O fată din Moscova, Rusia, care călătorea din Moscova spre Odessa și neavând rute directe, din cauza conflictului ruso-ucrainean, a făcut escală în Chișinău. Am petrecut câteva ore, plimbându-ne prin Chișinău, mâncând plăcinte și servind vin. În aceste câteva ore, ea mi-a povestit atâtea despre Georgia, încât fără a fi acolo, deja m-am îndrăgostit de acea țară. Fata deja era îndrăgostită iar Georgia devenise un drog pentru ea. Peste jumate de an ea a părăsit Moscova, unde avea un job cu un salariu foarte bun și a emigrat în Tbilisi, de dragul Georgiei și libertății de acolo. Dar mai departe de discuții și gânduri la acea călătorie, treaba nu s-a mișcat. Și uite că aproximativ peste un an mai târziu, Aliona, care deja devenise pentru mine un Prieten apropiat, necătînd la faptul că ne văzusem doar câteva ore, iar comunicare noastră era doar online, îmi trimite un link cu informație despre lansarea de către WizzAir a rutei București-Kutaisi, Georgia. Fără să mă gândesc mult, am rezervat zborul pentru septembrie 2018, căci aveam un motiv, am vrut să fac o surpriză! M-a costat 105 €, pentru două persoane, tur-retur. Superpreț, nu vă pare?) Dar Wizzul mai face rahațele uneori și anulează rutele, de aceea înapoi ne-am întors cu МАУ prin Kiev, achitând dublu, căci ruta noastră cu Wizzul s-a schimbat pe altă zi, absolut neconvenabilă nouă. În fine, să trecem la informația pozitivă)

Ziua întâi. Kutaisi.
Cunoștința noastră cu Georgia, a început în orașul Kutaisi, unde am aterizat. Se află în vestul țării, la 220 km de Tbilisi, situat pe râul Rioni. Saakashvili a mutat aici parlamentul țării, pentru a da un impuls dezvoltării regiunii. Zilele acestea parlamentul a fost mutat înapoi în Tbilisi, de către actuala guvernare.

Primele lucruri care le-am observat la ieșire din aeroport era verdeața din jur, apoi o mulțime de turiști din toată Europa, cu rucsacurile stând jos pe iarbă, apoi mașinile moderne ale poliției, însăși polițiștii, tineri, înalți, bine făcuți și care aveau o engleză perfectă. Apropo, în Georgia engleza e foarte dezvoltată, mai ales printre tineri.

Rutiera de la aeroport ne-a adus chiar la pragul questhousului pe care l-am închiriat cu 7 € pentru o noapte, căci a doua zi dimineața intenționam să mergem spre Tbilisi. Am mâncat câte un khachapuri chiar la o gheretă de alături, ne-am cazat, băit și am șters-o să explorăm orașul.

Vedere spre cartierul în care ne-am cazat, de la balconul camerei noastre:

Ne-am plimbat puțin prin oraș și am hotărât să căutăm un local cu bucătărie tradițională. TripAdvisor ne-am găsit unul chiar alături. Dar prima cunoștință cu un local georgian, a fost nu chiar plăcută, căci chelnerița, ne ignora total, probabil din cauza că vorbeam rusa cu ea, dar fata nici engleza nu o cunoștea bine, de aceea nu prea am vut de ales. Până la urmă a fost totul ok. Am comandat niște khinkali cu cașcaval și vin de casa.

Khinkali – mâncare tradițională georgiană, se aseamănă cu colțunașii sau pelmenii noștri, cu diferite umpluturi, de la carne până la cașcaval și legume:

Inscripție pe ușa restaurantului în care am mâncat „Sunt din Georgia, iar țara mea este ocupată de Rusia”!

A doua zi dis de dimineață, am mers să explorăm orașul, până nu s-au trezit turiștii și au îmbulzit străzile. Am trecut tot centrul, apoi am mers spre piață. Mereu mergem la piață când suntem într-o țară sau oraș nou. Recomand și vouă să o faceți, fiindcă la piață puteți simți spiritul autentic al locului.

Piața din Kutaisi:

Tarabe cu fructe și churchkela:

Apoi am trecut râul Rioni și ne-am îndreptat spre catedrala Bagrati.

Râul Rioni, străbate orașul de la nord spre sud. Priviți ce minune:

Catedrala Bagrati, înființată în anul 1003 e.n.:

Apropo, de pe dealul catedralei, se deschide o panoramă spre tot orașul

După plimbarea matinală, am luat micul dejun, apoi am mers să ne luam lucrurile din questhous și sa plecăm spre Tbilisi. Am ales să mergem cu rutieră, căci ele circulă cel mai des, dar sunt și mai ieftine. Sectorul orașului unde se afla autogara e destul de sovietic, cam obosit, împânzit de gherete, vânzători de tot ce vrei și publicitate.

După pornirea din Kutaisi, la vreo jumate de oră am ieșit pe o autostradă. M-a mirat acest fapt, aici într-o țară din Caucaz, unde încă 10-15 ani în urmă era un dezastru, să vezi așa ceva! Autostrada ne-a dus până în capitală, iar peisajele din jur cu munți, râuri, podgorii și sate, sunt de nedescris! În 3,5 ore am fost în Tbilisi.

Ziua a doua. Tbilisi, primele impresii.
Orașul Tbilisi, capitala și cel mai mare oraș al Georgiei, cu o populație de peste un milion de locuitori.

Autogara se află lângă o piață, unde e destul de aglomerat și murdar, ceea ce crează niște impresii nu chiar bune, la prima vedere. Dar sunt niște fleacuri, după ce cunoști orașul.

Metroul ne-a dus practic până la apartamentul nostru închiriat de pe booking.com, chiar pe bulevardul Rustaveli, artera principală a orașului, cum ar fi la noi Ștefan cel Mare. La preț de 87 € pentru cinci zile, am primit un apartament spațios în inima orașului, cu toate comoditățile și tavane înalte.

Vedere spre curtea unde e situată casa în care am locuit. Absolut autentic și tipic orașului:

Ca să nu pierdem nici o clipă prețioasă, imediat ne-am aranjat, am sunat-o pe Aliona și am șters-o să explorăm orașul. Ca să fie plimbarea mai interesantă, ea ne-a dus mai întâi să mâncăm niște khachapuri cu câte un pahar de saperavi. Nici ploaia și nici faptul că era deja seară, nu ne-au stricat dispoziția, creată de oraș. Orașul e uimitor, diferit, tânăr și plin de romantism. La orice pas ceva se petrece, cineva cântă, dansează…străzile sunt pline de turiști din toată lumea.

Khachapuri – plăcintă tradițională georgiană cu brânză și ou. Există câteva feluri de khachapuri, în dependență de zona geografică a țării. Acesta e ca la Migreli:

Primul loc interesant a fost Teatrul de Marionete, al celebrului regizor georgian Rezo Gabriadze. Omul e genial în tot, de la scenarii până la arhitectură:

În câteva clipe deja eram cuceriți și îndrăgostiți de oraș! Am reușit să vizităm multe locuri cunoscute ca Cetatea Narikala, Podul Păcii, să degustăm niște vinuri georgiene într-un beci fermecat, să ne ridicăm cu funicularul pe muntele Mtatsminda, unde am mâncat niște gogoașe și am băut niște cafea.

Încercați să nu va îndrăgostiți 🙂 Panorama nocturnă a orașului de pe muntele cetății Narikala:

Beciul fermecat unde am făcut cunoștință cu vinurile georgiene. Cu regret nu țin minte cum se numește și unde e situat exact. Îmi pare rău, căci merită vizitat!

Raiul există)

Aceasta a fost prima seară. Plini de emoții, vin și khachapuri, am plecat acasă, luând pe drum și un vin pentru dimineață))

Ziua a treia. Mtskheta, Jvari și plimbarea prin Tbilisi.
Ziua a început devreme, cu un pahar de Rose, procurat de cu seară. Prima dată în viață, am servit vin la dejun, dar asta e Georgia) În grabă ne-am strâns și am plecat spre gară, de unde trebuia să luăm rutiera spre vechiul orășel Mtskheta, aflat la 30 km de Tbilisi. Ca la orice gară, ne-au năvălit taximetriștii, care ne propuneau cel mai bun preț până la destinație, adică 30 lari, pe când rutiera costă 2 lari ) Am ajuns destul de repede.

Rose la dejun )

Orășelul Mtskheta, situat aproximativ la 30 km la nord de Tbilisi, cu o populație de 7500 locuitori. Orașul e situat la confluența râurilor Aragvi și Kura. Mtskheta e cel mai vechi oraș din Georgia și prima sa capitală, dotat cu secolul 5 î.e.n.

Am hotărât să mergem mai întâi la mănăstirea Jvari, de unde se deschide o panoramă uimitoare a orașului. Am luat un taxi, căci pe jos era cam departe, iar alt transport spre mănăstire nu merge. Cu taximetristul am avut o istorie hazlie. Bărbatul, în vârstă de peste 50 ani, a mai luat alte două pasagere, două femei tinere din Sankt-Petersburg. Și deoarece georgienilor le plac rusoaicele și mai ales blonde, dânsul deja nu era bucuros de prezența noastră, căci avea planuri legate de aceste două femei 🙂 Până la urmă, a făcut un spectacol întreg, cu degustare de vin propriu, servit din corn, pe care le purta în portbagajul automobilului său

Vedere spre Mtskheta și râurile Aragvi și Kura, de pe muntele mănăstirii Jvari:

Mănăstirea Jvari:

După jumate de oră petrecută sus, ne-am întors în oraș. Acest orășel e atât de mic, că îți ajung maxim două ore, pentru al străbate în lung și în lat, a mânca, a servi câteva vinuri și a face o mulțime de poze. Apropo, Mtskheta e un exemplu perfect, cum s-ar putea dezvolta turismul, atunci când este voință!

Un pahar de Saperavi, servit la o terasă cu așa o priveliște:

Reataurantul unde am servit vin și am mâncat. Nu l-aș recomanda, căci a fost foarte scump, nu chiar gustos și cu o deservire cam proastă.

Centrul orășelului Mtskheta:

Malul râului:

Orașul a fost renovat practic în întregime, pe timul președinției lui Saakashvili:

Ceva tradițional georgian, pregătit din pojghița strugurilor de poamă. Puțin acră și neclară la gust. Denumirea la fel i-am uitat-o )

Acesta a fost vechiul Mtskheta, cu peisajele sale, străzile înguste, râuri și biserici. Am luat prima rutieră și ne-am întors în Tbilisi.

Am petrecut aproape toată după amiaza și seara hoinărind pe stăzile capitalei. Eu nu știu cum aș putea descrie acest oraș. E foarte diferit. În același timp poate fi și tânăr și bătrân, plin de tradiții, dar și modern, conservativ, dar și foarte liberal, vechi și nou… Trei lucruri sunt sigure și neschimbătoare, Liberatatea, Veselia și Pacea care predomină acolo!

Tbilisi are zgâriie-nori:

Iar după ce îți întorci privirea în altă parte sau mergi vreun cartier, două, găsești așa minuni! O curte autentică orașului:

Ahhh…să știți cât foc și energie au în ei georgieni…

Noua clădire a președenției Georgiei, construită de către Saakashvili, dar care la moment nu este folosită, deoarece noul președinte Ivanishvili, refuză să stea în ea.

Vedere spre Cetatea Narikala și cartierele vechi ale orașului:

Plimbându-ne pe stradelele cartierelor vechi, mai departe de turiști și aglomerație, am dat peste un restaurant tradițional, micuț dar foarte drăguț! Și ce am fi putut mânca la ora zece noaptea, dacă nu khachapuri cu câte un pahar de vin rece, de casă. Da, în Georgia e greu să te menții fit )))

Ziua a patra. Sighnaghi – orașul dragostei.
Până în Sighnaghi am ajuns la fel cu rutiera, din Tbilisi. Distanța e de aproximativ 110 km, timp în drum 2 h, preț 6 lari pentru o persoană.

Orășelul Sighnaghi, situat în estul țării, regiunea vitivinicolă Kaheti, la 110 km de capitală. Populația orașului e în jur de 2200 locuitori. Sighnaghi ca și Mtskheta, a fost total renovat pe timpul lui Saakashvili, iar unele lucrări continuă până în prezent. Datorită acestui fapt, orașul este vizitat anual de zeci de mii de turiști.

Sighnaghi mai este numit Orașul Dragostei, probabil datorită oficiului Stare Civilă, care lucrează aici 24/24, 7 zile în săptămână și înregistrează căsătorii între orișicare cetățean al lumii. Actele de stare civilă emise în Georgia, sunt recunoscute practic de toate statele lumii. Acest fapt, de asemenea atrage o mulțime de turiști, mai ales din Rusia.

Îndată ce am ajuns acolo, am început a cutreiera orășelul. Ca să-l vezi în totalitate, ai nevoie maxim de o oră. De aceea am avut timp mult, nu doar pentru plimbări și poze, dar și pentru a intra pe la o vinărie.

Orășelul Sighnaghi și panorama spre Valea Alazani, cu podgoriile ei și Munții Caucazului de Nord, după care se află Cecenia și Azerbaidjanul. Încântătoare priveliște…

Panorama spre Valea Alazani:

Fără cuvinte:

Panorama de pe terasa restaurantului în care am luat masa:

Orașul dragostei)))

După o plimbare de câteva ore și căldură insuportabilă, am intrat la o vinărie, ca să gustăm ceva tradițional. Am ales vinăria Okro’s căci avea o terasă la etajul doi, de unde se deschidea o priveliște deosebită spre orășel și Valea Alazani. Chelnerii și administratorul restaurantului erau atât de amabili, încât nu numai ne-au ajutat să alegem vinul, dar și ne-au povestit puțin despre vinurile lor și tradițiile din acea regiune.

Vinul alb, georgian, Mtsvane, care se traduce din limba georgiană, ca „verde”.

Vin, cașcaval tradițional georgian servit la terasă vinăriei Ocro, cu o privelește care te lasă fără cuvinte )

După vinul degustat, am facut o tură pe la marginea orășelului.

Seara așteptând rutiera spre Tbilisi, am urmărit mulțimea de turiști care se plimbau sau așteptau ca și noi transportul. Lume era destul de multă, de la ruși și europeni, până la chinezi. Acest fapt poate spune multe, despre nivelul dezvoltării turismului în Georgia și ce prioritate i se acordă acestui segment al economiei!

Ziua a cincea. Tbilisi, Fabrika, Chacha și ultima seară petrecută în această țară.
Această zi am dedicat-o în totalitate capitalei, adică Tbilisi, caci în aceste zile am aflat o mulțime de informație despre locurile care merită a fi vizitate. Dar și fără informație în Tbilisi la orice pas găsești ceva interesant.

Am luat-o chiar de dimineață, la vale pe bulevardul Rustaveli, spre râu și cartierele vechi. Dar  de data aceasta am hotărât să mergem pe străzile mai puțin turistice. Să știți că anume acolo se ascund cele mai interesante locuri și vezi partea autentică a orașului, neatinsă de reconstrucție. Așa și a fost, mergând pe acolo am dat de ceva total diferit.

Priviți:

După acest balcon care am stat și l-am examinat timp de câteva minute, căci nu poate să nu-ți placă așa ceva, am dat de un loc și mai interesant, un adevărat undegraund! Absolut întâmplător, într-o casă total obosită și pe jumătate risipită, am dat de o galerie particulară de artă, al unei pictorițe georgiene, foarte renumită, sincer i-am uitat numele. Iar cel mai interesant moment e că galeria se află la un bărbat acasă, să-i zicem ciuvak, moldovenii mă vor înțelege, mai bine zis pe terasa apartamentului lui și vizitarea ei este absolut gratuită. Și încă un moment important, ciuvakul e pe sistemă, adică narcoman, dar e absolut pașnic, aflându-se mereu într-o stare de chillout)) Însă necătînd la toate astea și dezastrul din jur, cunoaște foarte multe despre artă.

Casa, la terasa căreia se află galeria:

Galeria:

Apoi am mers spre cele mai cunoscute locuri ale orașului.

Podul Păcii, la fel construit pe timpul președinții lui Saakashvili:

Renumitele băi de sulf din Tbilisi:

Cel mai inovativ și modern parc din Tbilisi, Rike:

Panorama orașului și funicularul:

Acoperișurile caselor vechiului Tbilisi, văzute de pe funicular:

Cum ei locuiesc acolo?

Panoramă spre grădina botanică din Tbilisi și zidurile cetății Narikala:

Palatul Justiției din Tbilisi, un fel de Centru Informativ unic, de la noi. Aici obții orice document sau certificat de care are nevoie o persoană fizică sau juridică. Un pașaport la ei îl obții în 7 minute (!) și aceasta nu e glumă!!! Despre reformele, justiția, poliția și alte chestii bune, probabil voi scrie un articol aparte.

Seara ne aștepta o surpriză pregătită de prietena noastră Aliona! Iar până atunci am mai avut timp pentru hoinăreală și cafea )

În Tbilisi întâlnești o mulțime de pictori și diferiți artiști:

În sfârșit a venit seara și a sunat Aliona. Ne-a zis stația de metrou la care să venim. Repejor am trecut pe la supermarket, unde ne-am aprovizionat cu un Alexandreuli, vin roșu demidulce, cu niște cașcavaluri, fructe și bună dispoziție ) Apropo, în multe supermarketuri din Tbilisi, practic zilnic sunt degustări de vinuri. Iar cel mai interesant lucru, că degustarea o face nu doar un producător, dar mai mulți o dată. Până treci pe la toți, ești beat)) Așa un lifehack!

Deci, ne-am întâlnit cu prietena noastră și am mers să vedem surpriza. Surpriza a fost neobișnuită! Am ajuns într-un loc numit Fabrika. Ce este Fabrika? O fabrică sovietică părăsită, transformată de niște businessmani într-un spațiu de distracție și relaxare pentru tineret. În același loc găsești puburi, cafenele, un barbeshop, hostel și un spațiu de coworking. Iar în curtea interioară, o terasă imensă cu mese din paleți și butoie, unde fiecare poate sta, chiar și cu băutura și mâncare adusă cu sine. În jur e pace și chillout, lumea bea bere, vin și fumează iarbă… Apropo, în 2018, în Georgia a fost legalizat consumul Marijuanei, însă doar consumul, nu și vânzarea! Socot acesta un lucru foarte bun, care merită a fi urmat și de RM!

Ca să nu ne complicăm cu paharele și să ne rămână acea seara ca o amintire plăcută și puțin nebună, vinul l-am servit chiar din sticlă)

După, a urmat o plimbare spre beciul fermecat, despre care am scris mai sus. Pe drum am mai găsit o adevărată perlă! Scara între etaje și apartamente:

“Beciul fermecat”, unde am hotărât să gustăm chacha, în loc de vin. Chaha – rachiu tradițional georgian, fiert din struguri de poamă.

Сălătoria noastră în Georgia lua sfârșit și să știți cu câtă tristețe conștientizam aceasta…Aveam gânduri să returnăm sau să schimbăm biletele și să rămânem măcar încă pe câteva zile. Am vizitat anul trecut nouă țări noi pentru mine, dar nici una din ele, nici chiar Portugalia, care e o țară extrem de frumoasă, nu a lăsat așa sentimente ca Georgia! Natura de aici, Oamenii, căldura și prietenia lor, te fac să te întorci din nou și din nou!

Ziua a șasea. Plecarea.
Mai aveam o jumătate de zi la dispoziție, căci zborul era tocmai seara, iar stăpânii apartamentului aveau de gând să vină după chei abia la 12. Am mers să ne plimbăm fără nici un scop sau vreo destinație aleasă. Era destul de frig, comparativ cu restul zilelor petrecute acolo. Am mers pe Rustaveli, am vizitat piața de vechituri, am mâncat iarași khinkali, de data asta cu ciuperci, dar până a ajunge acolo am dat de un local, chiar nu departe de casă, unde pregăteau cea mai bună cafea gustată de noi în aceste zile în Georgia. Prieteni, dacă ajungeți în Tbilisi și sunteți amatori de cafea, neapărat intrați aici!
Cea mai bună cafea din Tbilisi, bulevard Rustaveli 21:

Deci, asta a fost Georgia! Ne-am luat rucsacurile, am urcat în autobuz și am plecat spre aeroport, de unde aveam zbor spre Kiev. Aeroportul din Tbilisi Shota Rustaveli, este cel mai mare aeroport din țară și la fel ca și multe alte locuri importante din Georgia a fost reconstruit și chiar i s-a construit un terminal nou, pe timpul lui Saakashvili.

Aeroportul din Tbilisi Shota Rustaveli:

P.S. Câteva lucruri interesante despre Georgia:
Nu vreau să scriu despre minusuri, căci ca și oriunde, sunt multe! Oricum energetica, ospitalitatea, cultura, Oamenii, Natura, acestei țări predomină asupra oricărui neajuns!

1. În 2018, Georgia a nimerit printre 10 cele mai sigure țări din lume, pentru călătorii! Incredibil, nu e așa? Deoarece încă 15-16 ani în urmă, mergând pe drumurile din țară, puteai fi oprit și deposedat de automobil, de către oameni înarmați!

2. În timp de 10 ani Georgia s-a ridicat de pe locul 137 dacă nu greșesc, pe locul 46 în 2018, în topul celor mai necorupte țări. Vă închipuiți ce trebuia să se întâmple acolo, luând în considerație că ea este o țără din Caucaz, patriarhală, cu tradiții de veacuri, cu cumătrism, ca țara să aibă așa progres?

3. Birocrația. Minimală…pașaportul biometric se eliberează în decurs de  7 minute, iar o companie o deschizi în timp de 2-3 ore.

4. Poliția. Nicăieri, în nici o țară post-sovietică, nu veți întâlni atâta amabilitate, corectitudine și simțul siguranței, ca din partea polițiștilor georgieni. Dacă ai vreo neplăcere sau pur și simplu ai nevoie să întrebi cum să ajungi undeva, neapărat cere ajutor de la poliție! Toți sunt bine făcuți și vorbesc engleza.

5. Drumuri. Comparativ cu Moldova, Georgia are drumuri foarte bune și chiar o autostradă, care leagă estul țării de vest.

6. Turismul. Industria turismului georgian e la un nivel foarte înalt, ceea ce atrage în țară sute de mii de turiști de pe tot globul. Infrastructura e o temă aparte! În orice loc, oraș, sat, zonă turistică, veți găsi drumuri bune, cartiere sau chiar localități întregi restaurate, vecee, apă, transport, info-centre pentru turiști unde vorbesc cel puțin 4-5 limbi, hoteluri, restaurante și multe altele.

7. Vinuri și bucătăria tradițională. Vinurile ca și bucătăria georgiană, sunt mult mai cunoscute și apreciate în lume decât cele moldovenești și nu din cauza că sunt mai bune! nu, chiar de loc! Sunt la fel! Pur și simplu sunt promovate mai bine și statul are o mare merită în aceasta!

Georgia are multe calități, mă refer la stat, despre pământurile georgiene, nici nu se discută, probabil au fost rupte din rai, dacă acesta ar exista. Dar cel mai mare miracol al Georgia, au fost reformele efectuate de către fostul președinte Mihail Saakashvili și principalul reformator al lui împreună cu echipa sa Kakha Bendukidze, care e numit părintele reformelor din Georgia! Vă recomand să citiți despre acest Om! Despre Saakashvili puteți auzi multe și nu din cele mai bune lucruri, dar faptul  că el a schimbat cardinal țara spre bine, nu poate fi subestimat! A reformat întreaga guvernare, procuratura, poliția, sistemul de învățământ, armata, justiția, s-au construit aeroporturi, drumuri, școli, grădinițe! Și toate acestea în aproximativ zece ani! Mă credeți? Dacă nu, mergeți în Georgia! Vorbiți cu oamenii simpli și vedeți ce zic ei despre Saakashvili și țara care el a lăsat-o el după sine. Oamenii simpli își amintesc cu drag despre el și în numesc Misha! Georgienilor nici prin cap nu le trece să încerce să dea mită poliției sau procurorilor! Și asta tot s-a întâmplat în țara unde la începutul anilor 2000 era dezastru, banditizm, corupție, sărăcie….  Concluzia e una, dacă vrei, se poate! Dorința și voința fac totul!

Sunt sigur că am scăpat multe, chiar din cele văzute, dar nu cred că e posibil în 6 zile să vezi totul și apoi să povestești despre tot! Rog, cei care au fost în Georgia să se împartă în comentarii cu propriile experiențe și sentimente, apărute după vizitare țării. Poate recomandați și niște locuri, căci neapărat ne vom întoarce acolo!

Sper că ați avut răbdare să citiți acest articol până la capăt, pentru ce vă mulțumesc din inimă! Nici nu am știut că pot scrie atât de mult, probabil amprenta lăsată de Georgia m-a ajutat… Din start îmi cer scuză pentru posibile greșeli sau fraze care au fost construite greșit! Nu sunt scriitor și nici jurnalist! Am vrut doar să mă împart cu cele trăite și poate să vă fac și pe voi să mergeți în acestă minunată țară!

 

Din Tbilisi spre Kiev, undeva deasupra Mării Negre: